opțiuni
  • info

20 de definiții pentru vântura

din care

Explicative DEX

VÂNTURA, vântur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

vântura [At:...

VÂNTURA, vântur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume[1] sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare). modificată

  1. În original vântură-lemne. — gall

VÂNTURA, vîntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vînturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vîntul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frămînta, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vîntură-lume sau vîntură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vînt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

A VÂNTURA vântur ...

vânturà v. 1. a ...

vâltura2 $#v...

vânturi2 $#v...

vîntura $vb. I....

VÎNTURA, $vîntur...

svânturà v. V. @vâ...

vîntur, a -á v....

Ortografice DOOM

vântura (a ~) #vb...

vântura (a ~) #...

vântura vb., ind....

Argou

a vântura mălaiul ...

Sinonime

VÂNTURA vb. 1. ...

VÂNTURA vb. v. $b...

VÎNTURA vb. @1....

vîntura vb. #v....

Intrare: vântura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vântura
  • vânturare
  • vânturat
  • vânturatu‑
  • vânturând
  • vânturându‑
 singular plural
  • vântură
  • vânturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vântur
 (să)
  • vântur
  • vânturam
  • vânturai
  • vânturasem
a II-a (tu)
  • vânturi
 (să)
  • vânturi
  • vânturai
  • vânturași
  • vânturaseși
a III-a (el, ea)
  • vântură
 (să)
  • vânture
  • vântura
  • vântură
  • vânturase
plural I (noi)
  • vânturăm
 (să)
  • vânturăm
  • vânturam
  • vânturarăm
  • vânturaserăm
  • vânturasem
a II-a (voi)
  • vânturați
 (să)
  • vânturați
  • vânturați
  • vânturarăți
  • vânturaserăți
  • vânturaseți
a III-a (ei, ele)
  • vântură
 (să)
  • vânture
  • vânturau
  • vânturară
  • vânturaseră
svântura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântura, vânturverb

  • 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Blajina noră... acuși pisa mălaiul și-l vîntura. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
    • format_quote Și grîul se triera și flăcăi îl vîntura. ALECSANDRI, P. P. 389. DLRLC
    • format_quote Este un iepure șchiop Într-un vîrf de plop Și vîntură bob (Vântul). GOROVEI, C. 397. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cînd ajunse acasă, Chirică trierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160. DLRLC
    • format_quote figurat Sînt idei care... cer să fie dezbătute, analizate și cernute prin sita discuțiunilor publice, pînă cînd, despărțite și vînturate de orice tărîțe, va rămînea numai grăunțele curat. ODOBESCU, S. III 407. DLRLC
    • 1.1. figurat Risipi, spulbera, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: risipi spulbera împrăștia
      • format_quote Morile vuiau de-a lungul apei, vînturînd prin spițele lor late talazele limpezi și clăbucite de spumă. DELAVRANCEA, T. 204. DLRLC
      • format_quote Peste-un ceas păgînitatea e ca pleava vînturată. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
      • format_quote Să vînture ca pleava oștirile dușmane. ALECSANDRI, O. 207. DLRLC
  • 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: pritoci
    • format_quote reflexiv pasiv După ce se capătă zeama colorată, se lasă de se răcește bine sau se vîntură dintr-un vas în altul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 53. DLRLC
  • 3. A mișca încoace și încolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: agita
    • format_quote Vîntura în mînă o biciușcă. PAS, Z. I 49. DLRLC
    • format_quote Cîțiva călăreți ieșiră din rînduri și începură a-și vîntura brațele în aer. SADOVEANU, O. I 183. DLRLC
    • format_quote Și chiuind se tot duceau feciorii vînturînd căciulile. MIRONESCU, S. A. 56. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Deasupra mulțimii de țărani se vînturau securile și ciomegele. DUMITRIU, N. 112. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A umbla repede (și fără rost) de colo până colo. DLRLC
      • format_quote Trîntea ușile mînioasă și se vîntura în ogradă de la zămnic la poieți. C. PETRESCU, R. DR. 242. DLRLC
    • 3.2. figurat A întoarce pe dos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: frământa răscoli răsturna tulbura
      • format_quote Mă suii pe doi scai Și vedeam doi cai Și vîntul Vînturînd pămîntul (Plugul). GOROVEI, C. 298. DLRLC
      • format_quote figurat Încruntat își vîntura sub țilindru tot soiul de întrebări și răspunsuri. C. PETRESCU, A. R. 34. DLRLC
      • format_quote Ce grozav îmi vînturi mintea... moarte. VLAHUȚĂ, P. 45. DLRLC
  • 4. figurat A da în vileag vorbe, fapte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: comenta povesti
    • format_quote Femeile vîntură intrigile obicinuite ale capitalei. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
  • 5. figurat A umbla mult; a bate drumurile. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: colinda cutreiera răscoli umbla
    • format_quote Copil el să fie-acum... S-alerge cu dragii tovarăși, Să vînture lumea pe plac! COȘBUC, P. II 95. DLRLC
    • format_quote Crăișorule... să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. DLRLC
    • format_quote M-am săturat de vînturat lumea. ALECSANDRI, T. I 438. DLRLC
    • chat_bubble A vântura lumea = a călători mult. NODEX
      sinonime: călători
  • 6. rar (Despre vânt) A bate peste... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sufla
    • format_quote Eu m-aș face vînt de vară. Fața vîntura-ți-o-aș. ALECSANDRI, P. P. 367. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.