opțiuni
  • info

17 definiții pentru călători

din care

Explicative DEX

CĂLĂTORI, călătoresc, vb. IV. 1. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

călători [#At:...

CĂLĂTORI (-$oresc...

CĂLĂTORI, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

CĂLĂTORI, $călăto...

CĂLĂTORI, $călăto...

A CĂLĂTORI ~esc ...

@A SE CĂLĂTORI mă ~...

călătorì v. a face...

călătorésc v. intr...

Ortografice DOOM

călători (a ~) #v...

călători (a ~) ...

călători vb., ind...

Sinonime

CĂLĂTORI vb. a co...

CĂLĂTORI vb. a ...

Regionalisme / arhaisme

călători, $călăto...

călători, $călăto...

călători, călătoresc, vb. refl. – A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se stinge: „Dacă omu bătrânește / Doru se călătorește” (Calendar 1980: 107). – Din călător (< cale, din lat. callis).

Intrare: călători
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călători
  • călătorire
  • călătorit
  • călătoritu‑
  • călătorind
  • călătorindu‑
 singular plural
  • călătorește
  • călătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călătoresc
 (să)
  • călătoresc
  • călătoream
  • călătorii
  • călătorisem
a II-a (tu)
  • călătorești
 (să)
  • călătorești
  • călătoreai
  • călătoriși
  • călătoriseși
a III-a (el, ea)
  • călătorește
 (să)
  • călătorească
  • călătorea
  • călători
  • călătorise
plural I (noi)
  • călătorim
 (să)
  • călătorim
  • călătoream
  • călătorirăm
  • călătoriserăm
  • călătorisem
a II-a (voi)
  • călătoriți
 (să)
  • călătoriți
  • călătoreați
  • călătorirăți
  • călătoriserăți
  • călătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • călătoresc
 (să)
  • călătorească
  • călătoreau
  • călătoriră
  • călătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călători, călătorescverb

  • 1. intranzitiv A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am călătorit o dată singur... de la Botoșani la Pașcani. SAHIA, N. 26. DLRLC
    • format_quote În patruzeci de ani nu călătoriseră decît o singură dată, la Giurgiu. BASSARABESCU, V. 39. DLRLC
    • 1.1. A fi călător, a fi la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii, ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
      • format_quote poetic Mari cantități de humă călătoresc... cu apele Oltului, prefăcîndu-l, dintr-un rîu limpede de munte, într-o apă înceată și tulbure de cîmpie. BOGZA, C. O. 140. DLRLC
      • format_quote poetic Stelele sclipesc Și pe cer călătoresc. ALECSANDRI, P. A. 95. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar Se călătoreau către acele curți doi oameni. CAMILAR, N. II 269. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar poetic Caii sforăiau și nechezau în tufișuri, vîntul se călătorea șoptind prin ierburi. SADOVEANU, O. I 130. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat regional A se sfârși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dispărea muri sfârși trece
    • format_quote Nu trecu mult și ziua se călători. CREANGĂ, P. 56. DLRLC
    • format_quote Cred că mă călătoresc, mamă... dușmanii... m-au căsăpit. CAMILAR, N. II 430. DLRLC
etimologie:
  • călător DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.