opțiuni
  • info

21 de definiții pentru tulbura

din care

Explicative DEX

TULBURA, tulbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica. 2. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. 3. Refl. și tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turbura vb. I] – Lat *turbulare (< turbare).

tulbura [At:...

TULBURA, tulbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica. 2. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. 3. Refl. și tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turbura vb. I] – Lat. *turbulare ( < turbare).

TULBURA, $tulbur...

A TULBURA tulbur...

@A SE TULBURA mă t'...

tulburà v. V. @tur...

TURBURA vb. I v. tulbura.

TURBURA vb. I v. tulbura.

turbura v #...

TURBURA vb. I #...

turburà v. (@activ...

túlbur, V. @turbur...

túrbur (vest) și @...

Ortografice DOOM

tulbura (a ~) #vb...

tulbura (a ~) #...

tulbura vb., ind....

turbur, -ra inf.

Sinonime

TULBURA vb. 1. ...

TULBURA vb. @1....

Antonime

A (se) tulbura ≠ a...

A se tulbura ≠ a s...

Intrare: tulbura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tulbura
  • tulburare
  • tulburat
  • tulburatu‑
  • tulburând
  • tulburându‑
 singular plural
  • tulbură
  • tulburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tulbur
 (să)
  • tulbur
  • tulburam
  • tulburai
  • tulburasem
a II-a (tu)
  • tulburi
 (să)
  • tulburi
  • tulburai
  • tulburași
  • tulburaseși
a III-a (el, ea)
  • tulbură
 (să)
  • tulbure
  • tulbura
  • tulbură
  • tulburase
plural I (noi)
  • tulburăm
 (să)
  • tulburăm
  • tulburam
  • tulburarăm
  • tulburaserăm
  • tulburasem
a II-a (voi)
  • tulburați
 (să)
  • tulburați
  • tulburați
  • tulburarăți
  • tulburaserăți
  • tulburaseți
a III-a (ei, ele)
  • tulbură
 (să)
  • tulbure
  • tulburau
  • tulburară
  • tulburaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turbura
  • turburare
  • turburat
  • turburatu‑
  • turburând
  • turburându‑
 singular plural
  • turbură
  • turburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turbur
 (să)
  • turbur
  • turburam
  • turburai
  • turburasem
a II-a (tu)
  • turburi
 (să)
  • turburi
  • turburai
  • turburași
  • turburaseși
a III-a (el, ea)
  • turbură
 (să)
  • turbure
  • turbura
  • turbură
  • turburase
plural I (noi)
  • turburăm
 (să)
  • turburăm
  • turburam
  • turburarăm
  • turburaserăm
  • turburasem
a II-a (voi)
  • turburați
 (să)
  • turburați
  • turburați
  • turburarăți
  • turburaserăți
  • turburaseți
a III-a (ei, ele)
  • turbură
 (să)
  • turbure
  • turburau
  • turburară
  • turburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulbura, tulburverb

  • 1. tranzitiv A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: limpezi
    • format_quote Un mistreț odată tulburase rîul unde calul... Merse de bău. BOLINTINEANU, O. 194. DLRLC
    • format_quote Cerui apă de izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. ALECSANDRI, P. P. 237. DLRLC
    • format_quote Unde vede apă rece, Ea o tulbură și trece. ALECSANDRI, P. P. 264. DLRLC
    • format_quote reflexiv Vinul s-a tulburat. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. reflexiv (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înnora întuneca
      • format_quote Paparudă rudă, Vino de mă udă, Cu urcioru cioru Să se turbure ceru. POP. DLRLC
      • 1.1.1. (Despre vreme) A se posomorî, a se strica. DEX '09 DLRLC
        sinonime: posomorî strica
        • format_quote Într-adevăr, să tulbură vremea, grăi gospodina grăbit. Trebuie să ne mutăm în casă. SADOVEANU, B. 25. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. DEX '98 DEX '09
    • format_quote Livezi verzi să vestejea, Ape reci să tulbura. Văi adînci că răsuna. ȘEZ. II 78. DLRLC
    • format_quote figurat De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu... Trece peste mine un vîrtej mare. SADOVEANU, O. VII 55. DLRLC
    • format_quote figurat Oastea vizirului se tulbură toată, năpădită ca de-o furtună. VLAHUȚĂ, R. P. 25. DLRLC
    • format_quote Izvoarele își tulburau adîncul, ca să-și azvîrle afară undele lor. EMINESCU, N. 5. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv figurat A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emoționa neliniști îngrijora antonime: liniști
    • format_quote Nu cinstea și inima lui Badea îl tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Mușat. GALACTION, O. I 141. DLRLC
    • format_quote O nouă problemă gravă i se ivi acum și îl tulbura adînc. CAMIL PETRESCU, N. 29. DLRLC
    • format_quote Apropierea ei îl tulbura. REBREANU, R. I 244. DLRLC
    • format_quote Simțea că se turbură din ce în ce mai tare. DUMITRIU, N. 179. DLRLC
    • format_quote Simt însă că mă turbur. Că altcineva vorbește, înaintea mea, la o altă groapă. SAHIA, N. 121. DLRLC
    • format_quote Cătă asupra domniței cu ochi galeși, dar tot pe furiș, și o văzu că se turburase. ISPIRESCU, L. 240. DLRLC
    • 3.1. A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: agita enerva mânia supăra antonime: calma
      • format_quote Cum mă vor vedea [nebunii], toți să vor turbura atît, încît spitalul să va amesteca. GOLESCU, Î. 56. DLRLC
      • format_quote Ana... învinsă și oareșicum umilită de-atîta răbdare și bunătate pe care nu izbutise s-o tulbure, sfîrși prin a înțelege ș-a se căi. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. DLRLC
      • format_quote Simt că mînia mă turbură!... Pot să te omor lîngă acest corp. BOLINTINEANU, O. 466. DLRLC
      • format_quote Văzînd așa mare obrăznicie, pe de o parte i-a venit a rîde, iară pe de alta se turbură grozav. CREANGĂ, P. 83. DLRLC
      • format_quote Cum să nu mă tulbur... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului. ALECSANDRI, T. I 119. DLRLC
      • 3.1.1. Chinui. DLRLC
        sinonime: chinui
        • format_quote Tare m-a mai turburat cu răutatea și nebunia ei. DUMITRIU, N. 121. DLRLC
    • 3.2. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: zăpăci întuneca
      • format_quote Nu mai pălăvrăgi. Nu mai turbura mintea băiatului. STANCU, D. 252. DLRLC
      • format_quote Zvonul nu-mi tulburase auzul. SADOVEANU, Î. A. 85. DLRLC
      • format_quote Lacrimi de ciudată fericire îmi tulburau vederea. GALACTION, O. I 102. DLRLC
      • format_quote De-mi turburi gîndul cu-ale tale gînduri mici, te gonesc de lîngă mine. EFTIMIU, Î. 22. DLRLC
      • format_quote Lui Harap-Alb i se tulburau mințile, uitîndu-se la fată. CREANGĂ, P. 275. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat Deranja, incomoda, stingheri, strica, stânjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deranja incomoda stingheri strica stânjeni
    • format_quote Petrecea o viață liniștită între tîrgoveții de acolo; nu-l tulbura nimeni și nu stîrnea nici o tulburare nimănui. SADOVEANU, N. P. 317. DLRLC
    • format_quote De ce însă să turbure această ultimă seară. C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
    • format_quote Nu i-a prea plăcut... că i-au turburat tabietul. CARAGIALE, O. III 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.