opțiuni
  • info

31 de definiții pentru strica

din care

Explicative DEX

STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge. ♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strică aerul. 4. Tranz. și intranz. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. ◊ Expr. Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, răspunzător. ♦ Tranz. A greși; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? ♦ Tranz. A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. ◊ Expr. A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî. 5. Tranz. A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici. 6. Tranz. A influența pe cineva în rău; a corupe. ♦ Refl. A decădea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greșit, cum nu trebuie. 8. Tranz. și refl. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). ♦ Tranz. (Înv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr (Refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. ♦ Tranz. A anula, a abroga convenții, învoieli, legi, obligații. ♦ Tranz. (în superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. și tranz. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). 11. Refl. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). – Lat. extricare.

strica [At: P...

STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge. ♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strică aerul. 4. Tranz. și intranz. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. ◊ Expr. Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, răspunzător. ♦ Tranz. A greși; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? ♦ Tranz. A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. ◊ Expr. A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî. 5. Tranz. A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici. 6. Tranz. A influența pe cineva în rău; a corupe. ♦ Refl. A decădea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greșit, cum nu trebuie. 8. Tranz. și refl. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). ♦ Tranz. (Înv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. ♦ Tranz. A anula, a abroga, a călca convenții, învoieli, legi, obligații. ♦ Tranz. (În superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. și tranz. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). 11. Refl. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). – Lat. extricare.

STRICA, stric, ...

strica vb. I în...

A STRICA stric 1....

@A SE STRICA mă str...

stricà v. (activ...

EILE BRINGT WEILE ...

@QUAE NOCENT, DOCENT...

stric, a -á v. t...

Ortografice DOOM

strica (a ~) (a d...

strica (a ~) #v...

strica vb., ind. ...

+drege-strică #ad...

@+strica de râs (a ...

Etimologice

@strica (-c, -at),...

Enciclopedice

@NOLI TURBARE CIRCUL...

Argou

strica, $stric #v....

a se strica $(cu c...

a se strica de râs...

a strica (cuiva)...

a strica piața $#e...

a strica ploile $(...

@a strica tabieturil...

Sinonime

STRICA vb. 1. v...

STRICA vb. v. $ab...

STRICA vb. 1....

strica vb. v....

Antonime

A strica ≠ a drege...

Expresii și citate

@Prea multă minte st...

Intrare: strica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strica
  • stricare
  • stricat
  • stricatu‑
  • stricând
  • stricându‑
 singular plural
  • strică
  • stricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stric
 (să)
  • stric
  • stricam
  • stricai
  • stricasem
a II-a (tu)
  • strici
 (să)
  • strici
  • stricai
  • stricași
  • stricaseși
a III-a (el, ea)
  • strică
 (să)
  • strice
  • strica
  • strică
  • stricase
plural I (noi)
  • stricăm
 (să)
  • stricăm
  • stricam
  • stricarăm
  • stricaserăm
  • stricasem
a II-a (voi)
  • stricați
 (să)
  • stricați
  • stricați
  • stricarăți
  • stricaserăți
  • stricaseți
a III-a (ei, ele)
  • strică
 (să)
  • strice
  • stricau
  • stricară
  • stricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strica, stricverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: defecta degrada deteriora
    • format_quote Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze... Să sperăm că va funcționa... Să nu se strice. SEBASTIAN, T. 73. DLRLC
    • format_quote Broasca se strică și capacul se desfăcu. DUMITRIU, N. 84. DLRLC
    • format_quote Unul zise: aveam să mă duc pînă în cutare loc, însă o roată de la căruță mi se stricase. ISPIRESCU, L. 180. DLRLC
    • format_quote Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog încolo, hodorog pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
    • 1.1. reflexiv prin specializare (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toamna a sosit, soarele apune trist și în urma lui o baltă de sînge. Vremea o să se strice. DELAVRANCEA, A. 15. DLRLC
      • format_quote Ori părerea mă înșală, ori s-a stricat vremea, zise împăratul; din două una trebuie să fie numaidecît. CREANGĂ, P. 265. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote glumeț Bun întîlnișul, om bun! Așa-i că s-a stricat drumul în mijlocul căruței? CREANGĂ, P. 127. DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sparge
    • format_quote Să iei sîmburi de piersică și să-i strici. ALECSANDRI, T. I 106. DLRLC
    • format_quote A început a strica alune și a mînca. ȘEZ. IV 171. DLRLC
    • 2.1. A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acum, ca să scăpăm de aici, trebuie să ne punem toate puterile să stricăm fereastra magaziei ăștia și să fugim. ISPIRESCU, L. 274. DLRLC
      • format_quote Deschide-mi să ieu traista din cui!... Dă-mi drumu, că stric ușa. ALECSANDRI, T. I 325. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: altera descompune
    • format_quote Să lese să se strice carnea toată dintr-o vacă? CONTEMPORANUL, III 293. DLRLC
    • format_quote Fiind vară și soare și o căldură mare, Peștele s-a stricat Și racii l-au mîncat. ALEXANDRESCU, M. 404. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Factor care strică aerul. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble tranzitiv Merele putrede strică și pe cele bune = unul care dă exemplu rău corupe și pe cei din jurul lui. DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vătăma
    • format_quote Fiul împăratului nu cuteza să calce... pe velințele cele de mare preț... de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote (și) absolut După cîtă învățătură am dobîndit de la unii și de la alții și de prin cărți, ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. DLRLC
    • 4.1. intranzitiv A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un pahar de vin și un hartan de miel nu strică. SADOVEANU, O. I 30. DLRLC
      • format_quote De unde nu-i, de acolo nu se varsă, fiilor; însă mai multă băgare de seamă nu strică. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
      • format_quote Haide să le fac un bine, căci un bine nu le strică. CONTEMPORANUL, I 457. DLRLC
      • format_quote Gîndește că măria-ta ești preaputernic și că niște săraci boieri nu-ți pot strica. NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
      • format_quote figurat Frunză verde, flori mărunte, Ieșitu-mi-au vorbe multe; Las’ să iasă că nu-mi strică, Că-s tînără și voinică! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 402. DLRLC
      • chat_bubble Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote N-ar strica să aprindem aci o lampă și să faceți focul! C. PETRESCU, A. 279. DLRLC
        • format_quote Niciodată nu strică cineva să facă încercare. ISPIRESCU, L. 219. DLRLC
    • 4.2. intranzitiv A fi vinovat, răspunzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine strică dacă ai îmbătrînit șef de birou? Lipsa de tact, neglijența și amorțeala în care trăiești. DELAVRANCEA, S. 111. DLRLC
      • format_quote Nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi pui mintea cu un copil ca dumneata. CARAGIALE, O. I 63. DLRLC
      • chat_bubble Nu strică cine mănâncă mai multe pite, ci cine i le dă = nu este vinovat cel care face rele, ci cel care îi îngăduie să le facă. DLRLC
    • 4.3. tranzitiv A se face vinovat de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: greși
      • format_quote Și tu vrei să bag sabia în teacă? – Ce-au stricat ei? – Că s-au născut. DELAVRANCEA, O. II 148. DLRLC
      • format_quote Codrule, ce ți-am stricat, De m-ai dat de mîni legat? Eu nu mă știu vinovat, Făr’ c-o creangă ți-am tăiat. BIBICESCU, P. P. 166. DLRLC
      • format_quote Codre, vei avea păcat Cumva de m-ei da legat. Că nimic nu ți-am stricat, Nu mă știu de vinovat. TEODORESCU, P. P. 295. DLRLC
      • chat_bubble Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Te miră, tată, la ce am putea fi bune și noi. Și apoi ce strică dacă ne vei spune și nouă? ISPIRESCU, L. 177. DLRLC
    • 4.4. tranzitiv A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E o femeie nebună, care mi-a stricat mintea și mie. Eu sînt sănătos, crezi, de cînd am luat-o? CARAGIALE, O. I 245. DLRLC
      • format_quote Dar de ce plîngi, mîndră, hăi, Ce strici ochișorii tăi? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 255. DLRLC
      • format_quote reflexiv Să nu dai în boi prea tare Că se strică la spinare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 336. DLRLC
      • format_quote reflexiv Împărate, împărate!... Unde duci catanele? Iar la foc sîrmanele? Nu le duce așa tare Că se strică la picioare. ALECSANDRI, P. P. 296. DLRLC
      • format_quote reflexiv De plîns ochii li se strică, Frunza-n codru se despică. De dor mare nesfîrșit Fața lor s-a veștejit. ALECSANDRI, P. P. 379. DLRLC
      • chat_bubble A-i strica (cuiva) inima. DLRLC
      • chat_bubble A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. DEX '09 DEX '98
    • 4.5. tranzitiv figurat popular Despre stări sufletești: doborî, mâhni, prăpădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: doborî mâhni prăpădi
      • format_quote Dorul naibei tare strică Pe mîndruța ocheșică; Nice bea, nice mănîncă, Nici trăiește, nici nu moare, Ci se uscă pe picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. DLRLC
      • format_quote Tare suflă vînturile, Rău mă strică gîndurile, Tare suflă vînturi reci, Rău mă strică gînduri seci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 350. DLRLC
  • 5. tranzitiv A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tulbura zădărnici împiedica
    • format_quote Și astfel mergeau amîndoi cătră împărăția Împăratului Verde fără de leac de frică că le va mai strica cineva traiul cel bun. BOTA, P. 90. DLRLC
    • format_quote Ah! munteanco! nu-mi strica socotelile! DELAVRANCEA, O. II 17. DLRLC
    • format_quote Blăstemat să fie... Acel om pe care Mi-l împinge firea Să strice iubirea Cea nevinovată De fecior și fată. COȘBUC, P. II 163. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb, fiindcă ești așa de bun de ți-a fost milă de viața noastră... și nu ne-ai stricat veselia, vreu să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 237. DLRLC
    • format_quote Cine strică dragostele Mînce-i grîul pasările! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281. DLRLC
    • format_quote reflexiv Atunci deodată tuturor mesenilor și pe loc li s-au stricat cheful. CREANGĂ, P. 232. DLRLC
    • format_quote reflexiv Tot cheful mi se strică Cînd mă văd supus la bir, Atins tocmai la chimir. ALECSANDRI, T. I 239. DLRLC
  • 6. tranzitiv A influența pe cineva în rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corupe
    • format_quote [Muierea aia] vine la mine în casă ca să-mi strice nevasta. DUMITRIU, P. F. 223. DLRLC
    • format_quote Ocî și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. I-a înfumurat. STANCU, D. 44. DLRLC
    • 6.1. reflexiv A decădea din punct de vedere moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: decădea ticăloși
      • format_quote Nici ciobanii nu mai sînt ciobanii din timpurile mele. S-a stricat lumea; s-au stricat și ei. GALACTION, O. I 64. DLRLC
  • 7. tranzitiv A face ceva greșit, cum nu trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Croitorul a stricat haina. DLRLC
    • format_quote Graba strică treaba. REBREANU, I. 118. DLRLC
    • 7.1. A deforma înfățișarea, caracterul, manifestările cuiva; a face să fie așa cum nu trebuie, urât, neplăcut, antipatic. DLRLC
      • format_quote Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată. SLAVICI, O. I 53. DLRLC
      • format_quote Vărsatul a stricat-o puțin și i s-a scurs un ochi. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
      • format_quote De frumoasă ești frumoasă Ș-ai fi bună de mireasă, Dar te strică gurița, Că-ți umblă ca melița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 427. DLRLC
  • 8. tranzitiv reflexiv A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distruge dărâma nărui
    • format_quote Nu strica fîntîna, că o avem de la moși-strămoși. RETEGANUL, P. IV 18. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei... și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • format_quote Ei coprind orașul, îl strică și îl dau pradă flăcărilor. BĂLCESCU, O. II 75. DLRLC
    • format_quote Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
    • format_quote Atunci podul cel minunat îndată s-a stricat și s-a mistuit, de nu se știe ce s-a făcut. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
    • 8.1. tranzitiv învechit Mutila, ucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mutila ucide
      • format_quote Împăratul nostru preaputernic a dat poruncă să fie stricat coconul său. SADOVEANU, D. P. 33. DLRLC
      • format_quote Neagoe se răpezi încruntat cu paloșul la dînșii: Să nu stricați pe nimeni! strigă el în gura mare. ODOBESCU, S. I 91. DLRLC
      • format_quote Alelei! pe cînd eram Om întreg de mă luptam, Mulți păgîni am mai stricat! ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv Bea de se strică = bea mult, peste măsură. DEX '09 DEX '98
        • format_quote Crîșma-i mare, frumușică, Beau voinicii de se strică. La TDRG. DLRLC
      • chat_bubble reflexiv A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Dănilă... privea de departe vălmășagul acesta și se strica de rîs. CREANGĂ, P. 53. DLRLC
        • format_quote Și în vîrtejul cela, răsturna tîrăbi și toate cele în toate părțile, de-ți venea să te strici de rîs. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • 8.2. tranzitiv A anula, a abroga convenții, învoieli, legi, obligații. DEX '09 DLRLC
      sinonime: abroga anula
      • format_quote Eu merg să fac dreptate în țară... să stric legile cele rele făcute de domnie. GANE, N. I 158. DLRLC
      • format_quote De vrei, putem strica obiceiul. RETEGANUL, P. V 30. DLRLC
      • format_quote Mi-ar fi voia să stric logodna cu năzuroasa aia de fată. ISPIRESCU, L. 400. DLRLC
      • format_quote Nu cumva să găsesc vreun fir de mac printre năsip sau vreunul de năsip printre mac, că atunci am stricat pacea. CREANGĂ, P. 263. DLRLC
    • 8.3. tranzitiv în superstiții A dezlega, a desface farmece, blesteme. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Strică, mîndro, ce-ai făcut, Nu mă ținea om pierdut! HODOȘ, P. P. 63. DLRLC
  • 9. reflexiv tranzitiv A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certa
    • format_quote Prepeleac pusnicul se stricase acum de tot cu dracul. CREANGĂ, P. 58. DLRLC
    • format_quote Știi că unchiul d-tale a pus toate la cale cu șatrarul Nărilă. – Bine zici... o uitasem... Trebuie găsit un mijloc de a ne strica cu șatrarul. ALECSANDRI, T. 785. DLRLC
    • format_quote Ai cercat să mă strici cu Florica, pentru ca să tragi cenușa pe turta ta? ALECSANDRI, T. 930. DLRLC
  • 10. tranzitiv A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ia, nu mai strica banii pe cocoș, Natalio. STĂNOIU, C. I. 194. DLRLC
    • format_quote De-acum trebuie să ne mai punem și cîte pe-oleacă de carte, căci mîne-poimîne vine vacanția de crăciun și noi stricăm pînea părinților degeaba. CREANGĂ, A. 100. DLRLC
    • format_quote Pe toată ziua stricam... [în vrăbii] cîte un corn de praf și cîte o pungă de alice. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
    • format_quote Ticălosul... nu plătește să strice cineva un glonț într-însul. NEGRUZZI, S. I 31. DLRLC
    • format_quote figurat Nu era prea încredințat de evlavia acelor străini și n-ar fi vrut să-și strice vorbele fără folos. SADOVEANU, P. M. 18. DLRLC
  • 11. reflexiv (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îndată ce s-a stricat hora, bărbații au început să se îndrepte... spre Avrum. REBREANU, I. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.