31 de definiții pentru strica
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (7)
- sinonime (4)
- antonime (1)
- expresii (1)
Explicative DEX
STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge. ♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strică aerul. 4. Tranz. și intranz. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. ◊ Expr. Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, răspunzător. ♦ Tranz. A greși; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? ♦ Tranz. A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. ◊ Expr. A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî. 5. Tranz. A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici. 6. Tranz. A influența pe cineva în rău; a corupe. ♦ Refl. A decădea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greșit, cum nu trebuie. 8. Tranz. și refl. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). ♦ Tranz. (Înv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr (Refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. ♦ Tranz. A anula, a abroga convenții, învoieli, legi, obligații. ♦ Tranz. (în superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. și tranz. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). 11. Refl. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). – Lat. extricare.
strica [At: P...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge. ♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strică aerul. 4. Tranz. și intranz. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. ◊ Expr. Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, răspunzător. ♦ Tranz. A greși; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? ♦ Tranz. A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. ◊ Expr. A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî. 5. Tranz. A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici. 6. Tranz. A influența pe cineva în rău; a corupe. ♦ Refl. A decădea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greșit, cum nu trebuie. 8. Tranz. și refl. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). ♦ Tranz. (Înv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. ♦ Tranz. A anula, a abroga, a călca convenții, învoieli, legi, obligații. ♦ Tranz. (În superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. și tranz. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). 11. Refl. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). – Lat. extricare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRICA, stric, ...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strica vb. I în...
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A STRICA stric 1....
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
@A SE STRICA mă str...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stricà v. (activ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
EILE BRINGT WEILE ...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
@QUAE NOCENT, DOCENT...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
stric, a -á v. t...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
strica (a ~) (a d...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strica (a ~) #v...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strica vb., ind. ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+drege-strică #ad...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
@+strica de râs (a ...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Etimologice
@strica (-c, -at),...
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
@NOLI TURBARE CIRCUL...
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
strica, $stric #v....
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a se strica $(cu c...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a se strica de râs...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a strica (cuiva)...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a strica piața $#e...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a strica ploile $(...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
@a strica tabieturil...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
STRICA vb. 1. v...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRICA vb. v. $ab...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRICA vb. 1....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strica vb. v....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A strica ≠ a drege...
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Expresii și citate
@Prea multă minte st...
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| verb (VT10) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
strica, stricverb
- 1. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze... Să sperăm că va funcționa... Să nu se strice. SEBASTIAN, T. 73. DLRLC
- Broasca se strică și capacul se desfăcu. DUMITRIU, N. 84. DLRLC
- Unul zise: aveam să mă duc pînă în cutare loc, însă o roată de la căruță mi se stricase. ISPIRESCU, L. 180. DLRLC
- Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog încolo, hodorog pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
- 1.1. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toamna a sosit, soarele apune trist și în urma lui o baltă de sînge. Vremea o să se strice. DELAVRANCEA, A. 15. DLRLC
- Ori părerea mă înșală, ori s-a stricat vremea, zise împăratul; din două una trebuie să fie numaidecît. CREANGĂ, P. 265. DLRLC
-
- A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bun întîlnișul, om bun! Așa-i că s-a stricat drumul în mijlocul căruței? CREANGĂ, P. 127. DLRLC
-
-
- 2. A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sparge
- Să iei sîmburi de piersică și să-i strici. ALECSANDRI, T. I 106. DLRLC
- A început a strica alune și a mînca. ȘEZ. IV 171. DLRLC
- 2.1. A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acum, ca să scăpăm de aici, trebuie să ne punem toate puterile să stricăm fereastra magaziei ăștia și să fugim. ISPIRESCU, L. 274. DLRLC
- Deschide-mi să ieu traista din cui!... Dă-mi drumu, că stric ușa. ALECSANDRI, T. I 325. DLRLC
-
-
- 3. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: altera descompune
- Să lese să se strice carnea toată dintr-o vacă? CONTEMPORANUL, III 293. DLRLC
- Fiind vară și soare și o căldură mare, Peștele s-a stricat Și racii l-au mîncat. ALEXANDRESCU, M. 404. DLRLC
- Factor care strică aerul. DEX '09 DEX '98
- Merele putrede strică și pe cele bune = unul care dă exemplu rău corupe și pe cei din jurul lui. DLRLC
-
- 4. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vătăma
- Fiul împăratului nu cuteza să calce... pe velințele cele de mare preț... de milă să nu le strice frumusețea. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
- După cîtă învățătură am dobîndit de la unii și de la alții și de prin cărți, ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. DLRLC
- 4.1. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un pahar de vin și un hartan de miel nu strică. SADOVEANU, O. I 30. DLRLC
- De unde nu-i, de acolo nu se varsă, fiilor; însă mai multă băgare de seamă nu strică. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
- Haide să le fac un bine, căci un bine nu le strică. CONTEMPORANUL, I 457. DLRLC
- Gîndește că măria-ta ești preaputernic și că niște săraci boieri nu-ți pot strica. NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
- Frunză verde, flori mărunte, Ieșitu-mi-au vorbe multe; Las’ să iasă că nu-mi strică, Că-s tînără și voinică! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 402. DLRLC
- Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ar strica să aprindem aci o lampă și să faceți focul! C. PETRESCU, A. 279. DLRLC
- Niciodată nu strică cineva să facă încercare. ISPIRESCU, L. 219. DLRLC
-
-
- 4.2. A fi vinovat, răspunzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine strică dacă ai îmbătrînit șef de birou? Lipsa de tact, neglijența și amorțeala în care trăiești. DELAVRANCEA, S. 111. DLRLC
- Nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi pui mintea cu un copil ca dumneata. CARAGIALE, O. I 63. DLRLC
- Nu strică cine mănâncă mai multe pite, ci cine i le dă = nu este vinovat cel care face rele, ci cel care îi îngăduie să le facă. DLRLC
-
- 4.3. A se face vinovat de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: greși
- Și tu vrei să bag sabia în teacă? – Ce-au stricat ei? – Că s-au născut. DELAVRANCEA, O. II 148. DLRLC
- Codrule, ce ți-am stricat, De m-ai dat de mîni legat? Eu nu mă știu vinovat, Făr’ c-o creangă ți-am tăiat. BIBICESCU, P. P. 166. DLRLC
- Codre, vei avea păcat Cumva de m-ei da legat. Că nimic nu ți-am stricat, Nu mă știu de vinovat. TEODORESCU, P. P. 295. DLRLC
- Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Te miră, tată, la ce am putea fi bune și noi. Și apoi ce strică dacă ne vei spune și nouă? ISPIRESCU, L. 177. DLRLC
-
-
- 4.4. A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E o femeie nebună, care mi-a stricat mintea și mie. Eu sînt sănătos, crezi, de cînd am luat-o? CARAGIALE, O. I 245. DLRLC
- Dar de ce plîngi, mîndră, hăi, Ce strici ochișorii tăi? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 255. DLRLC
- Să nu dai în boi prea tare Că se strică la spinare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 336. DLRLC
- Împărate, împărate!... Unde duci catanele? Iar la foc sîrmanele? Nu le duce așa tare Că se strică la picioare. ALECSANDRI, P. P. 296. DLRLC
- De plîns ochii li se strică, Frunza-n codru se despică. De dor mare nesfîrșit Fața lor s-a veștejit. ALECSANDRI, P. P. 379. DLRLC
- A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. DEX '09 DEX '98
-
- 4.5. Despre stări sufletești: doborî, mâhni, prăpădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dorul naibei tare strică Pe mîndruța ocheșică; Nice bea, nice mănîncă, Nici trăiește, nici nu moare, Ci se uscă pe picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. DLRLC
- Tare suflă vînturile, Rău mă strică gîndurile, Tare suflă vînturi reci, Rău mă strică gînduri seci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 350. DLRLC
-
-
- 5. A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și astfel mergeau amîndoi cătră împărăția Împăratului Verde fără de leac de frică că le va mai strica cineva traiul cel bun. BOTA, P. 90. DLRLC
- Ah! munteanco! nu-mi strica socotelile! DELAVRANCEA, O. II 17. DLRLC
- Blăstemat să fie... Acel om pe care Mi-l împinge firea Să strice iubirea Cea nevinovată De fecior și fată. COȘBUC, P. II 163. DLRLC
- Harap-Alb, fiindcă ești așa de bun de ți-a fost milă de viața noastră... și nu ne-ai stricat veselia, vreu să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 237. DLRLC
- Cine strică dragostele Mînce-i grîul pasările! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281. DLRLC
- Atunci deodată tuturor mesenilor și pe loc li s-au stricat cheful. CREANGĂ, P. 232. DLRLC
- Tot cheful mi se strică Cînd mă văd supus la bir, Atins tocmai la chimir. ALECSANDRI, T. I 239. DLRLC
-
- 6. A influența pe cineva în rău. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: corupe
- [Muierea aia] vine la mine în casă ca să-mi strice nevasta. DUMITRIU, P. F. 223. DLRLC
- Ocî și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. I-a înfumurat. STANCU, D. 44. DLRLC
-
- Nici ciobanii nu mai sînt ciobanii din timpurile mele. S-a stricat lumea; s-au stricat și ei. GALACTION, O. I 64. DLRLC
-
-
- 7. A face ceva greșit, cum nu trebuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Croitorul a stricat haina. DLRLC
- Graba strică treaba. REBREANU, I. 118. DLRLC
- 7.1. A deforma înfățișarea, caracterul, manifestările cuiva; a face să fie așa cum nu trebuie, urât, neplăcut, antipatic. DLRLC
- Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată. SLAVICI, O. I 53. DLRLC
- Vărsatul a stricat-o puțin și i s-a scurs un ochi. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
- De frumoasă ești frumoasă Ș-ai fi bună de mireasă, Dar te strică gurița, Că-ți umblă ca melița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 427. DLRLC
-
-
- 8. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu strica fîntîna, că o avem de la moși-strămoși. RETEGANUL, P. IV 18. DLRLC
- Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei... și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
- Ei coprind orașul, îl strică și îl dau pradă flăcărilor. BĂLCESCU, O. II 75. DLRLC
- Brazii că se legănau, Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
- Atunci podul cel minunat îndată s-a stricat și s-a mistuit, de nu se știe ce s-a făcut. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
-
- Împăratul nostru preaputernic a dat poruncă să fie stricat coconul său. SADOVEANU, D. P. 33. DLRLC
- Neagoe se răpezi încruntat cu paloșul la dînșii: Să nu stricați pe nimeni! strigă el în gura mare. ODOBESCU, S. I 91. DLRLC
- Alelei! pe cînd eram Om întreg de mă luptam, Mulți păgîni am mai stricat! ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
- Bea de se strică = bea mult, peste măsură. DEX '09 DEX '98
- Crîșma-i mare, frumușică, Beau voinicii de se strică. La TDRG. DLRLC
-
- A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dănilă... privea de departe vălmășagul acesta și se strica de rîs. CREANGĂ, P. 53. DLRLC
- Și în vîrtejul cela, răsturna tîrăbi și toate cele în toate părțile, de-ți venea să te strici de rîs. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
-
-
-
- Eu merg să fac dreptate în țară... să stric legile cele rele făcute de domnie. GANE, N. I 158. DLRLC
- De vrei, putem strica obiceiul. RETEGANUL, P. V 30. DLRLC
- Mi-ar fi voia să stric logodna cu năzuroasa aia de fată. ISPIRESCU, L. 400. DLRLC
- Nu cumva să găsesc vreun fir de mac printre năsip sau vreunul de năsip printre mac, că atunci am stricat pacea. CREANGĂ, P. 263. DLRLC
-
- 8.3. A dezlega, a desface farmece, blesteme. DEX '09 DLRLC
- Strică, mîndro, ce-ai făcut, Nu mă ținea om pierdut! HODOȘ, P. P. 63. DLRLC
-
-
- 9. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: certa
- Prepeleac pusnicul se stricase acum de tot cu dracul. CREANGĂ, P. 58. DLRLC
- Știi că unchiul d-tale a pus toate la cale cu șatrarul Nărilă. – Bine zici... o uitasem... Trebuie găsit un mijloc de a ne strica cu șatrarul. ALECSANDRI, T. 785. DLRLC
- Ai cercat să mă strici cu Florica, pentru ca să tragi cenușa pe turta ta? ALECSANDRI, T. 930. DLRLC
-
- 10. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). DEX '09 DLRLC
- Ia, nu mai strica banii pe cocoș, Natalio. STĂNOIU, C. I. 194. DLRLC
- De-acum trebuie să ne mai punem și cîte pe-oleacă de carte, căci mîne-poimîne vine vacanția de crăciun și noi stricăm pînea părinților degeaba. CREANGĂ, A. 100. DLRLC
- Pe toată ziua stricam... [în vrăbii] cîte un corn de praf și cîte o pungă de alice. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
- Ticălosul... nu plătește să strice cineva un glonț într-însul. NEGRUZZI, S. I 31. DLRLC
- Nu era prea încredințat de evlavia acelor străini și n-ar fi vrut să-și strice vorbele fără folos. SADOVEANU, P. M. 18. DLRLC
-
- 11. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). DEX '09 DLRLC
- Îndată ce s-a stricat hora, bărbații au început să se îndrepte... spre Avrum. REBREANU, I. 32. DLRLC
-
etimologie:
- extricare DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.