opțiuni
  • info

25 de definiții pentru certa

din care

Explicative DEX

CERTA, cert, vb. I. 1. Refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. Tranz. A mustra, a dojeni. 3. Tranz. (Înv.) A pedepsi. – Lat. certare.

CERTA, cert, vb. I. 1. Refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. Tranz. A mustra, a dojeni. 3. Tranz. (Înv.) A pedepsi. – Lat. certare.

certa [At: C...

CERTA (cert) I....

CERTA, cert, #v...

CERTA, cert, #v...

A CERTA cert $tra...

@A SE CERTA mă cert...

certà v. 1. a mu...

ciceri vt [...

CERTAT adj. 1...

GRAMMATICI CERTANT...

2) cert, a -á v....

Ortografice DOOM

certa (a ~) vb....

certa (a ~) #vb...

certa vb., ind. p...

Etimologice

@certa (certat, ce...

Argou

A CERTA a bruftui,...

A SE CERTA a se av...

@a se certa ca la pi...

Sinonime

CERTA vb. 1. a ...

CERTA vb. v. $bat...

CERTA vb. 1. ...

certa vb. v. ...

Antonime

A certa ≠ a lăuda...

A se certa ≠ a se ...

Expresii și citate

Grammatici certant...

Intrare: certa
verb (VT50)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • certa
  • certare
  • certat
  • certatu‑
  • certând
  • certându‑
 singular plural
  • ceartă
  • certați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cert
 (să)
  • cert
  • certam
  • certai
  • certasem
a II-a (tu)
  • cerți
 (să)
  • cerți
  • certai
  • certași
  • certaseși
a III-a (el, ea)
  • ceartă
 (să)
  • certe
  • certa
  • certă
  • certase
plural I (noi)
  • certăm
 (să)
  • certăm
  • certam
  • certarăm
  • certaserăm
  • certasem
a II-a (voi)
  • certați
 (să)
  • certați
  • certați
  • certarăți
  • certaserăți
  • certaseți
a III-a (ei, ele)
  • ceartă
 (să)
  • certe
  • certau
  • certară
  • certaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

certa, certverb

  • 1. reflexiv reciproc A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciondăni ciorovăi gâlcevi sfădi
    • format_quote Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute! COȘBUC, P. I 174. DLRLC
    • format_quote Ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Cîinii osul ca s-apuce, corbii stîrvul ca să-mpartă, Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă! HASDEU, R. V. 41. DLRLC
    • format_quote În loc de-a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțelegem ca. doi oameni de treabă? ALECSANDRI, T. I 328. DLRLC
    • format_quote poetic Flori și stele Se certau noaptea-ntre ele. ALECSANDRI, P. II 177. DLRLC
    • 1.1. A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: supăra învrăjbi
      • format_quote Pentru-un rîs al ei se ceartă, Și din joc se prind feciorii La trînteli. COȘBUC, P. I 98. DLRLC
    • chat_bubble A se certa furcă. DLRLC
    • chat_bubble A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv Dojeni, mustra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dojeni mustra
    • format_quote Mama mă tot ceartă Și tata-i supărat, Și-n ochii mei se uită Toți oamenii din sat. COȘBUC, P. I 61. DLRLC
    • format_quote Și ca certat-apoi și-a pus Privirile-n pămînt. COȘBUC, P. I 281. DLRLC
    • format_quote Împăratul... o mai certa cîteodată, din care pricină împărăteasa nu era mulțămită cu starea ei. RETEGANUL, P. II 27. DLRLC
    • format_quote Ileana Simziana... prinse a certa pe neguțător că o înșelase. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
    • format_quote (și) absolut rar Ceartă, mamă, cu gura, Numai nu mai blestema. BIBICESCU, P. P. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit Pedepsi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pedepsi
    • format_quote Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote Te-am crescut d-atîta vreme, Și n-avuși de ce te teme; Nici cu vorba Te-am mustrat, Nici cu palma Te-am certat. TEODORESCU, P. P. 668. DLRLC
    • format_quote figurat Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236. DLRLC
    • format_quote (Cu privire la o vină) Zicu-i și Țăpeluș; că nu iartă Tîlhării, ci cu țapa le ceartă. BUDAI-DELEANU, Ț. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.