opțiuni
  • info

21 de definiții pentru supăra

din care

Explicative DEX

SUPĂRA, supăr, vb. I. 1. Refl. și tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. Tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a jena. 3. Refl. și tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – Lat. superare „a întrece”, „a învinge”.

SUPĂRA, supăr, vb. I. 1. Refl. și tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. Tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a jena. 3. Refl. și tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – Lat. superare „a întrece”, „a învinge”.

supăra [At: C...

SUPĂRA, supăr,...

A SUPĂRA supăr $...

@A SE SUPĂRA mă su...

supărà v. 1. a i...

supăr sn [#...

supera v #v...

2) súpăr, a -á v...

Ortografice DOOM

supăra1 (a ~) ...

@supăra2 (a se ~...

supăra (a ~) #v...

supăra vb., ind. ...

supăr, -peri 2, -pără 3, -pere 3 conj.

Etimologice

supăra (-r, -at),...

Argou

@a se supăra ca văca...

Sinonime

SUPĂRA vb. 1. (...

SUPĂRA vb. v. $as...

SUPĂRA vb. 1....

supăra vb. v....

Antonime

A (se) supăra ≠ a ...

Intrare: supăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supăra
  • supărare
  • supărat
  • supăratu‑
  • supărând
  • supărându‑
 singular plural
  • supără
  • supărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supăr
 (să)
  • supăr
  • supăram
  • supărai
  • supărasem
a II-a (tu)
  • superi
 (să)
  • superi
  • supărai
  • supărași
  • supăraseși
a III-a (el, ea)
  • supără
 (să)
  • supere
  • supăra
  • supără
  • supărase
plural I (noi)
  • supărăm
 (să)
  • supărăm
  • supăram
  • supărarăm
  • supăraserăm
  • supărasem
a II-a (voi)
  • supărați
 (să)
  • supărați
  • supărați
  • supărarăți
  • supăraserăți
  • supăraseți
a III-a (ei, ele)
  • supără
 (să)
  • supere
  • supărau
  • supărară
  • supăraseră
supera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supăra, supărverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărî mâhni necăji întrista antonime: împăca
    • format_quote Aș, zice el, ce iese din gură supără pe domnul, nu ce intră. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. DLRLC
    • format_quote Aud că te gătești să vii... și nu știi cît m-a supărat vestea aceasta. NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
    • format_quote Să nu te superi că acuma te poftesc să pleci. CARAGIALE, O. III 62. DLRLC
    • format_quote Nu te supăra, moș Nichifor... că poate așa a fost să fie. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
    • format_quote Bade, nu te supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea; Ea frumoasă m-a făcut Și eu ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. DLRLC
    • format_quote Moșule, zise atunci spînul, să nu te superi, dar nu știu ce fel de oameni fricoși aveți pe aici. CREANGĂ, P. 218. DLRLC
  • 2. tranzitiv Deranja, incomoda, stingheri, stânjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deranja incomoda stingheri stânjeni
    • format_quote Eu stau cuminte într-un colț, tac și nu vă supăr cu nimic... SADOVEANU, O. VII 149. DLRLC
    • format_quote Dase ordin ca, de obicei după sosire, să nu-l supere nimeni. BART, S. M. 101. DLRLC
    • format_quote Baba se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n-o supere lumina. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
    • format_quote metaforic Nici un călător nu se vedea supărînd praful de pe drumul care se lungea alături cu iazul. CAZABAN, V. 166. DLRLC
    • format_quote reflexiv De nu te vei supăra, iubite tată, spune-mi cum este înființarea acestor fulgere. DRĂGHICI, R. 72. DLRLC
    • 2.1. A provoca o durere (fizică ușoară). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: chinui jena
      • format_quote Eu sufer mult aci, din pricina climei, care mă supără la pept. GHICA, A. 429. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: irita mânia înfuria întărâta
    • format_quote Mă supăr, și știi că nu e de glumit cu mine! DUMITRIU, N. 130. DLRLC
    • format_quote Tanța s-a supărat, aventura s-a încheiat. REBREANU, R. I 242. DLRLC
    • format_quote Era greu să se supere cineva pe Margareta. Cu toate acestea Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ, O. A. 113. DLRLC
    • format_quote Lui Pepelea nu-i prea plăcea să-l povățuiască alții, ori să-l mustre pentru neghiobiile lui, și de aceea s-au cam supărat pe frații săi. SBIERA, P. 3. DLRLC
    • format_quote Răspunsul lui Mogoș supără însă atît de rău pe primar... încît izbucni. REBREANU, R. I 238. DLRLC
    • format_quote figurat Fiți cuminți și nu cercați să supărați hamgerul. SADOVEANU, O. VIII 259. DLRLC
    • chat_bubble S-a supărat ca văcarul pe sat, se zice despre cineva care se supără fără motiv și în dauna lui proprie. DLRLC
    • chat_bubble A se supăra foc (și pară). DLRLC
etimologie:
  • limba latină superare „a întrece”, „a învinge”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.