opțiuni
  • info

19 definiții pentru mânia

din care

Explicative DEX

MÂNIA, mânii, vb. I. Refl. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au mâniat. [Pr.: -ni-a-] – Din mânie.

MÂNIA, mânii, vb. I. Refl. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au mâniat. [Pr.: -ni-a-] – Din mânie.

mânia [At: P...

A MÂNIA mânii $tr...

@A SE MÂNIA mă mâni...

mâniá v. a (se) su...

mănia v #vz...

MÎNIA, mînii, #...

mîniĭ, a -á v. ...

Ortografice DOOM

mânia (a ~) (#des...

mânia (a ~) $(-...

mânia vb. (sil. $...

mînia (i-a) (#in...

mâniu, -nii 2, -nie 3, -niam 1 imp.

Sinonime

MÂNIA vb. v. $înf...

MÎNIA vb. a (se...

Antonime

A se mânia ≠ a se ...

Expresii și citate

@Iupiter, te mînii, ...

Tezaur

MĂNIÁ vb. I v. @mî...

MÎNIÁ vb. I. R e f...

Intrare: mânia
  • silabație: mâ-ni-a info
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânia
  • mâniere
  • mâniat
  • mâniatu‑
  • mâniind
  • mâniindu‑
 singular plural
  • mânie
  • mâniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mânii
 (să)
  • mânii
  • mâniam
  • mâniai
  • mâniasem
a II-a (tu)
  • mânii
 (să)
  • mânii
  • mâniai
  • mâniași
  • mâniaseși
a III-a (el, ea)
  • mânie
 (să)
  • mânie
  • mânia
  • mânie
  • mâniase
plural I (noi)
  • mâniem
 (să)
  • mâniem
  • mâniam
  • mâniarăm
  • mâniaserăm
  • mâniasem
a II-a (voi)
  • mâniați
 (să)
  • mâniați
  • mâniați
  • mâniarăți
  • mâniaserăți
  • mâniaseți
a III-a (ei, ele)
  • mânie
 (să)
  • mânie
  • mâniau
  • mâniară
  • mâniaseră
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mănia
  • măniere
  • măniat
  • măniatu‑
  • măniind
  • măniindu‑
 singular plural
  • mănie
  • măniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mănii
 (să)
  • mănii
  • măniam
  • măniai
  • măniasem
a II-a (tu)
  • mănii
 (să)
  • mănii
  • măniai
  • măniași
  • măniaseși
a III-a (el, ea)
  • mănie
 (să)
  • mănie
  • mănia
  • mănie
  • măniase
plural I (noi)
  • măniem
 (să)
  • măniem
  • măniam
  • măniarăm
  • măniaserăm
  • măniasem
a II-a (voi)
  • măniați
 (să)
  • măniați
  • măniați
  • măniarăți
  • măniaserăți
  • măniaseți
a III-a (ei, ele)
  • mănie
 (să)
  • mănie
  • măniau
  • măniară
  • măniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânia, mâniiverb

  • 1. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie, a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: supăra înfuria antonime: dezmânia
    • format_quote Se mînia foc cînd scripcarul Dadaci... îi aducea sara cîte doi-trei puișori. CAMILAR, N. I 31. DLRLC
    • format_quote De mă mai necăjești așa, bădie, să știi că mă mînii foc. HOGAȘ, M. N. 24. DLRLC
    • format_quote Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
    • format_quote Boierul se mînie pe soția sa. ISPIRESCU, L. 69. DLRLC
    • format_quote Se mînie văcarul pre sat; satul nu știe nimic. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
    • format_quote învechit Se mînie foarte de înșelăciunea... împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cele auzite l-au mâniat. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Prezent indicativ și: mâniu. DLRLC
etimologie:
  • mânie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.