opțiuni
  • info

28 de definiții pentru furcă

din care

Explicative DEX

FURCĂ, furci, s. f. 1. Unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți (încovoiați), folosită pentru strângerea fânului, clăditul șirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. ◊ Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri așezate în dezordine, nesortate. ♦ Cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă (1). 2. (În sintagmele) Furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul. Furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea. Furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el. Furca puțului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijină cumpăna. Furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul. Furca drumului = răspântie. ♦ (Înv.) Spânzurătoare în formă de furcă (1) cu doi dinți. 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors. ◊ Expr. A se certa furcă = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furcă = a face (pe cineva) să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultăți. (Pop.) A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă. 4. Șezătoare la care se toarce cu furca (3). 5. Organ al mașinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din paiantă. – Lat. furca.

furcă sf [#A...

FURCĂ (pl. -c...

FURCĂ, furci, s. f. 1. Unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți (încovoiați), folosită pentru strângerea fânului, clăditul șirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. ◊ Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri așezate în dezordine, nesortate. ♦ Cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă (1). 2. (În sintagme) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca (1): a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul; b) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el; d) furca puțului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijină cumpăna; e) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul; f) furca drumului = răspântie. ♦ (Înv.) Spânzurătoare în formă de furcă (1) cu doi dinți. 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors. ◊ Expr. A se certa furcă = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furcă = a face (pe cineva) să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultăți. (Pop.) A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă. 4. Furcărie. 5. Organ al mașinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din paiantă. – Lat. furca.

FURCĂ, furci, #...

FURCĂ ~ci f. 1)...

furcă f. 1. prăj...

fúrcă f., pl. ĭ ...

FURCOIU (pl. ...

❍FURCUȚĂ (pl....

Caudine (Furci) f....

Ortografice DOOM

furcă s. f., ...

furcă s. f., #g...

furcă s. f., g.-d...

Etimologice

furcă (furci), #...

Jargon

FURCA DE PILOTAJ d...

Enciclopedice

@NATURAM EXPELLES FU...

Argou

a da de furcă $#ex...

Sinonime

FURCĂ s. 1. (în...

FURCĂ s. v. $osti...

FURCĂ s. 1. (...

furcă s. v. O...

FURCI s. pl. v. $s...

furci s. pl. ...

Expresii și citate

Furcile caudine (l...

@Naturam expelles fu...

Regionalisme / arhaisme

furcă, furci, s...

furcă, furci, s.f. – 1. Unealtă agricolă utilizată la strânsul fânului; furcoi. 2. Furculiță. 3. Lemnul pe care stă ulucul (la morile de apă). 4. Bifurcație, locul unde se despart două drumuri sau cursuri de apă; furcitură: „În ce furcă de pârău / Este-on brad înrămurat” (Bilțiu 1990: 7). – Lat. furca.

Intrare: furcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcă
  • furca
plural
  • furci
  • furcile
genitiv-dativ singular
  • furci
  • furcii
plural
  • furci
  • furcilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furcă, furcisubstantiv feminin

  • 1. Unealtă agricolă formată dintr-o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți (încovoiați), folosită pentru strângerea fânului, clăditul șirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: furchiță furcuță
    • format_quote Bătrînul întoarse furca cu coarnele în pămînt. SADOVEANU, M. C. 87. DLRLC
    • format_quote În ușa grajdului, alături, stătea Ichim cu furca de fier în mînă. REBREANU, R. II 210. DLRLC
    • format_quote Și de cîte ori lua cîte un snop în furcă și-l simțea că e greu, inima îi rîdea de bucurie. SLAVICI, O. I 238. DLRLC
    • format_quote figurat [Șarpele] a ațintit pe copil și și-a fulgerat spre el furca limbii. SADOVEANU, D. P. 91. DLRLC
    • 1.1. Cantitate de fân cât se poate lua într-o furcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Se ducea să coboare din pod o furcă de fîn pentru cai. SLAVICI, O. I 252. DLRLC
    • chat_bubble Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri așezate în dezordine, nesortate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Părul îi sta în cap de parcă ar fi fost pus cu furca. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
  • 2. Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. învechit Spânzurătoare în formă de furcă cu doi dinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu moarte să se omoare. În furci să-l atîrne. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Ștefan Turcu lăsă receptorul în furcă. MIHALE, O. 78. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului, cu cele două cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului. DEX '09 DLRLC
      sinonime: lingurea
      • format_quote Un nod nervos i se oprise parcă în furca pieptului. BART, E. 213. DLRLC
      • format_quote Pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului, La încinsul brîului. ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Furca gâtului = extremitatea superioară a sternului, cu cele două clavicule fixate de el. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Furca puțului (sau fântânii) = stâlpul de care se sprijină cumpăna. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A crăpat furca fîntînii. STANCU, D. 96. DLRLC
      • format_quote Și furcile de la fîntîni Stau veșnic neclintite-n soare. DEMETRESCU, O. 72. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Furca drumului = răspântie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: răspântie
  • 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
    • format_quote Degetele ei... torceau dintr-o furcă de aur. EMINESCU, N. 8. DLRLC
    • format_quote Caierul de burungic din furcă. NEGRUZZI, S. I. 107. DLRLC
    • format_quote poetic Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. DLRLC
    • chat_bubble A se certa furcă = a se certa foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A aflat acest amor tainic și s-a certat cu dînsa furcă. FILIMON, C. 84. DLRLC
    • chat_bubble A da (cuiva) de furcă = a face (pe cineva) să-și bată capul cu chestiuni greu de rezolvat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A avea de furcă cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Avusese atîta de furcă cu blestematul de motor. DUMITRIU, V. L. 129. DLRLC
      • format_quote Cu d-l Disescu... am avut de furcă anul trecut. GALACTION, O. I 25. DLRLC
      • format_quote Tu ai vrut să ai cu noi de furcă, Și dac-ai vrut să-ncurci, acum descurcă! COȘBUC, P. II 284. DLRLC
    • chat_bubble popular A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Șezătoare la care se toarce cu furca. DEX '09 DLRLC
    sinonime: furcărie
    • format_quote Se ferea... d-a cînta cu toatele cînd erau la furcă. ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
  • 5. Organ al mașinii de filat, cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor. DEX '09 DEX '98
  • 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din paiantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Am stat jos, lîngă furca tîrlei. GALACTION, O. I 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii