opțiuni
  • info

21 de definiții pentru mustra

din care

Explicative DEX

MUSTRA, mustru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.

mustra1 [#A...

mustra2 $#vt...

MUSTRA, mustru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.

MUSTRA, $mustru,...

A MUSTRA mustru ...

mustrà v. a certa ...

muștra v #v...

mústru și @mustréz...

Ortografice DOOM

mustra (a ~) #vb....

mustra (a ~) #v...

mustra vb., ind. ...

mustru, mustri 2.

Etimologice

@mustra (mustru, '...

Sinonime

MUSTRA vb. v. $ce...

MUSTRA vb. v. $bl...

MUSTRA vb. a ad...

mustra vb. v....

Regionalisme / arhaisme

mustrá, v.t.r. 1. ...

mustra, vb. tranz...

mustra, vb. refl. – A se lua la întrecere (Papahagi 1925; D. Pop 1970). A se înfrunta, a se certa: „Nu-i mândră ca mândrele, / Să mustră cu florile / Pân tăte grădinile” (Țiplea 1906: 436). – Lat. monstrare (DEX, DER).

Intrare: mustra
verb (VT91)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustra
  • mustrare
  • mustrat
  • mustratu‑
  • mustrând
  • mustrându‑
 singular plural
  • mustră
  • mustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustru
 (să)
  • mustru
  • mustram
  • mustrai
  • mustrasem
a II-a (tu)
  • mustri
  • muștri
 (să)
  • mustri
  • muștri
  • mustrai
  • mustrași
  • mustraseși
a III-a (el, ea)
  • mustră
 (să)
  • mustre
  • mustra
  • mustră
  • mustrase
plural I (noi)
  • mustrăm
 (să)
  • mustrăm
  • mustram
  • mustrarăm
  • mustraserăm
  • mustrasem
a II-a (voi)
  • mustrați
 (să)
  • mustrați
  • mustrați
  • mustrarăți
  • mustraserăți
  • mustraseți
a III-a (ei, ele)
  • mustră
 (să)
  • mustre
  • mustrau
  • mustrară
  • mustraseră
muștra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mustra, mustruverb

  • 1. A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certa dojeni imputa reproșa
    • format_quote O mustra că o găsește în fiecare an mai slabă și mai lipsită de vlagă. C. PETRESCU, A. 399. DLRLC
    • format_quote Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
    • format_quote Mult mă mustră măicuța Să las seara ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. DLRLC
    • format_quote Vede... rînjetu ăsta și se mustră singur. DUMITRIU, N. 170. DLRLC
    • format_quote Iarăși se simțea crescut în casa Boarului și se mustra pentru greșelile ce le-a făcut. SLAVICI, N. I 67. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căi
      • format_quote Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă să fug... cugetul mă mustră. ALECSANDRI, T. I 207. DLRLC
      • format_quote Nu te mustră cugetul că ești necredincios femeii d-tale? ALECSANDRI, T. 313. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.