opțiuni
  • info

26 de definiții pentru corupe

din care

Explicative DEX

CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

corupe [At: ...

CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORUPE, corup,...

CORUPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corup, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

CORUPE $vb. #tr...

A CORUPE corup $...

@A SE CORUPE mă cor...

corupe v. 1. a s...

CONRUPE vb. III v. corupe.

CONRUPE vb. III v. corupe.

CORUMPE vb. III v. corupe.

CORUMPE vb. III v. corupe.

conrupe v #...

corumpe vt ...

CONRUPE vb. III...

CORUMPE vb. III...

CONRUPE vb. III. v. corupe.

*corúp, -rúpt, a @...

Ortografice DOOM

corupe (a ~) #vb....

corupe (a ~) #v...

corupe vb., ind. ...

corupe...

corup, -psei aor.

Etimologice

@corupe (corup, co...

Sinonime

CORUPE vb. 1. a...

CORUPE vb. 1....

Expresii și citate

@Corruptio optimi pe...

Intrare: corupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corupe
  • corupere
  • corupt
  • coruptu‑
  • corupând
  • corupându‑
 singular plural
  • corupe
  • corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corup
 (să)
  • corup
  • corupeam
  • corupsei
  • corupsesem
a II-a (tu)
  • corupi
 (să)
  • corupi
  • corupeai
  • corupseși
  • corupseseși
a III-a (el, ea)
  • corupe
 (să)
  • corupă
  • corupea
  • corupse
  • corupsese
plural I (noi)
  • corupem
 (să)
  • corupem
  • corupeam
  • corupserăm
  • corupseserăm
  • corupsesem
a II-a (voi)
  • corupeți
 (să)
  • corupeți
  • corupeați
  • corupserăți
  • corupseserăți
  • corupseseți
a III-a (ei, ele)
  • corup
 (să)
  • corupă
  • corupeau
  • corupseră
  • corupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corumpe
  • corumpere
  • corumpt
  • corumt
  • corumptu‑
  • corumtu‑
  • corumpând
  • corumpându‑
 singular plural
  • corumpe
  • corumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corump
 (să)
  • corump
  • corumpeam
  • corumpsei
  • corumsei
  • corumpsesem
  • corumsesem
a II-a (tu)
  • corumpi
 (să)
  • corumpi
  • corumpeai
  • corumpseși
  • corumseși
  • corumpseseși
  • corumseseși
a III-a (el, ea)
  • corumpe
 (să)
  • corumpă
  • corumpea
  • corumpse
  • corumse
  • corumpsese
  • corumsese
plural I (noi)
  • corumpem
 (să)
  • corumpem
  • corumpeam
  • corumpserăm
  • corumserăm
  • corumpseserăm
  • corumpsesem
  • corumseserăm
  • corumsesem
a II-a (voi)
  • corumpeți
 (să)
  • corumpeți
  • corumpeați
  • corumpserăți
  • corumserăți
  • corumpseserăți
  • corumpseseți
  • corumseserăți
  • corumseseți
a III-a (ei, ele)
  • corump
 (să)
  • corumpă
  • corumpeau
  • corumpseră
  • corumseră
  • corumpseseră
  • corumseseră
verb (VT657)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conrupe
  • conrupere
  • conrupt
  • conruptu‑
  • conrupând
  • conrupându‑
 singular plural
  • conrupe
  • conrupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conrup
 (să)
  • conrup
  • conrupeam
  • conrupsei
  • conrupsesem
a II-a (tu)
  • conrupi
 (să)
  • conrupi
  • conrupeai
  • conrupseși
  • conrupseseși
a III-a (el, ea)
  • conrupe
 (să)
  • conrupă
  • conrupea
  • conrupse
  • conrupsese
plural I (noi)
  • conrupem
 (să)
  • conrupem
  • conrupeam
  • conrupserăm
  • conrupseserăm
  • conrupsesem
a II-a (voi)
  • conrupeți
 (să)
  • conrupeți
  • conrupeați
  • conrupserăți
  • conrupseserăți
  • conrupseseți
a III-a (ei, ele)
  • conrup
 (să)
  • conrupă
  • conrupeau
  • conrupseră
  • conrupseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corupe, corupverb

  • 1. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: deprava perverti
    • format_quote Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. DLRLC
  • 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deforma denatura strica
    • format_quote Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. DLRLC
    • format_quote Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.