opțiuni
  • info

37 de definiții pentru drum (cale)

din care

Explicative DEX

DRUM, drumuri, s. n. 1. Cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ◊ Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale. Hoț (sau tâlhar) de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferată. ◊ Loc. adv. Peste drum = în față, vizavi. În drum = în mijlocul circulației; în calea tuturor; în văzul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. ◊ Expr. A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață. A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpata. A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a adăposti, a ocroti pe cineva. Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască. A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale. A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși. A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu. A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină). A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.). ♦ Parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim. 2. Călătorie. ◊ Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă. ◊ Expr. A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia. Drum bun! urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie. 3. Traiectorie. – Din sl. drumŭ. Cf. bg., sb. drum.

drum sn [At:... modificată

DRUM, drumuri, s. n. 1. Cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ◊ Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale. Hoț (sau tâlhar) de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui. Drum-de-fier = cale ferată. ◊ Loc. adv. Peste drum = în față, vizavi. În drum = în mijlocul drumului; în calea drumeților; în văzul tuturor. Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. ◊ Expr. A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana. A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață. A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai; a sărăci, a scăpăta. A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva). A aduna pe cineva de pe drumuri = a da cuiva adăpost, a pune pe cineva sub ocrotire. Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască. A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale. A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost; a reuși. A-și face drum = a) a înainta (prin eforturi) într-o mulțime; b) a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu. A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa din mână; b) a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă; c) a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină). A-și da drumul = a) a se lăsa în jos, a coborî; a se avânta; b) a începe să povestească, să facă destăinuiri; c) a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.). ♦ Parcurs; rută, itinerar; traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva). Drumul Oltului. Drum maritim. 2. Călătorie. ◊ Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă. ◊ Expr. A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a) a-și continua călătoria, a merge mai departe; b) a nu se amesteca în treburile altuia. Drum bun! urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie. 3. Traiectorie. – Din sl. drumŭ. Cf. bg., scr. drum.

DRUM, drumuri, #...

DRUM ~uri m. 1) ...

drum n. 1. depăr...

drum n., pl. urĭ...

@DUPĂ CE-ȚI FRÎNGI C...

Ortografice DOOM

drum s. n., #p...

drum s. n., #pl....

drum s. n., pl. $d...

Etimologice

drum (drumuri), #...

Jargon

DRUM unghiul forma...

INDICATOR DE DRUM ...

@LINIA DRUMULUI REAL...

Enciclopedice

@MARELE DRUM MARITIM...

@NEL MEZZO DEL CAMMI...

Argou

@a avea o față de dr...

@a o lua alăturea cu...

@a strânge / a aduna...

@a-și da drumul pe e...

@drum bătut și cur f...

drumul spre rai $#...

la drum de seară $...

pe drumuri $#expr....

@și pe-aci ți-e drum...

Sinonime

DRUM s. 1. v. $c...

DRUM s. 1. cal...

DRUM. Subst. Dru...

DRUMUL LAPTELUI s...

DRUMUL ROBILOR s....

drumul-laptelui #...

drumul-robilor #s...

Expresii și citate

Drumul Damascului ...

@Drumul istoriei nu ...

@Tous les chemins mè...

Regionalisme / arhaisme

drum, drumuri, s...

Intrare: drum (cale)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drum
  • drumul
  • drumu‑
plural
  • drumuri
  • drumurile
genitiv-dativ singular
  • drum
  • drumului
plural
  • drumuri
  • drumurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drum, drumurisubstantiv neutru

  • 1. Cale de comunicație terestră, alcătuită dintr-o bandă îngustă și continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: drumuleț
    • format_quote Este un drum prin mijlocul satului, foarte frumos drum, străjuit pe dreapta și pe stînga de arbori uriași. SADOVEANU, O. VII 225. DLRLC
    • format_quote Drumul e întins și neted ca-n palmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. DLRLC
    • format_quote Boii... se tot smuceau din funie, văzînd troscotul cel fraged și mîndru de pe lîngă drum. CREANGĂ, P. 40. DLRLC
    • format_quote Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicînd în gîndul lui: Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă. ALECSANDRI, O. 243. DLRLC
    • 1.1. Drum de țară = cale de importanță locală care leagă mai multe comune și sate. DLRLC
      • format_quote De la Ineu, drumul de țară o ia printre păduri și peste țarini. SLAVICI, O. I 115. DLRLC
      • format_quote Iese mîndra pîn-afară Și-mi arată-un drum de țeară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. DLRLC
    • 1.2. Drum-de-fier = cale ferată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fost-ați cu drumul de fier, boieri d-voastră? Ei! apoi ce mai ziceți. ALECSANDRI, T. I 311. DLRLC
    • 1.3. Drumul robilor = Calea-Lactee. DLRLC
      • format_quote Dungă mare albicioasă de pe ceri, numită de învățați calea lactee, se cheamă în popor drumul robilor. ȘEZ. I 233. DLRLC
    • 1.4. Crucea (sau răscrucea, furca, înfurcătura) drumului (sau drumurilor) = răspântie. DLRLC
      sinonime: răspântie
      • format_quote S-au apropiat una de alta cetele la-nfurcătura drumurilor. CARAGIALE, O. III 99. DLRLC
    • 1.5. Drumul mare = șosea de mare circulație, care leagă localități principale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La fiecare crîșmă a drumului mare se oprește. SADOVEANU, O. VII 327. DLRLC
      • format_quote Sui la deal, cobor la vale, Este-o casă-n drumul mare. HODOȘ, P. P. 60. DLRLC
      • 1.5.1. Hoț (sau tâlhar) de drumul mare = hoț care atacă oamenii în drum spre a-i jefui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Din pricina lui frate-meu, o să mă fac tîlhar de drumul mare! SADOVEANU, M. C. 17. DLRLC
        • format_quote Niște oameni buni-teferi... purtați cu jăndari, ca hoții de drumul mare. C. PETRESCU, R. DR. 168. DLRLC
    • 1.6. Urmat de determinări în genitiv sau în acuzativ cu prepoziție, arată locul sau direcția spre care duce o cale. DLRLC
      • format_quote Luăm drumul spre Galați. DLRLC
      • format_quote Lung e drumul Clujului Dar mai lung al dorului. POP. DLRLC
    • 1.7. Potecă de trecere (printr-o grădină, printr-o fâneață etc. DLRLC
      • format_quote Vecinii și-au făcut drum prin livadă. DLRLC
    • 1.8. Traseu, cursă (parcurse de cineva sau de ceva). DEX '09 DLRLC
      sinonime: curs cursă itinerar parcurs rută traseu
      • format_quote Drumul Oltului. Drum maritim. Drumul Soarelui. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fata împăratului le spuse că este un neguțător, care a rătăcit drumul pe mare. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
      • format_quote Pe vremile acele... drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute. CREANGĂ, P. 183. DLRLC
      • format_quote Drum la deal și drum la vale! Îmi fac veacul tot pe cale. ALECSANDRI, P. P. 277. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Peste drum = în față. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vizavi
      • format_quote Acesta-i vestitul Ochilă... din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă. CREANGĂ, P. 244. DLRLC
      • format_quote Treci la badea peste drum Să cercăm vinul de-i bun. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 373. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În drum = în mijlocul circulației; în calea tuturor; în văzul tuturor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cine-a făcut crîșma-n drum, N-a făcut-o de nebun. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 385. DLRLC
      • format_quote M-a prins de braț și m-a cuprins, Să mă sărute-n drum. COȘBUC, P. I 94. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe toate drumurile = peste tot, pretutindeni. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A merge (sau a călca) alăturea cu drumul = a se abate de la calea dreaptă, a călca strâmb, a fi necinstit. DLRLC
      sinonime: abate
    • chat_bubble A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A bate (sau a ține, a păzi) drumul (sau drumurile) sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri = a umbla de colo-colo, fără rost, a umbla haimana. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am bătut din nou drumul la Șercaia. C. PETRESCU, S. 120. DLRLC
      • format_quote Au bătut două săptămîni în șir drumul dintre Tîrgul Ocnei și satele din preajma Moineștilor. POPA, V. 255. DLRLC
      • format_quote Cucoșul... fugi de-acasă și umbla pe drumuri, bezmetec. CREANGĂ, P. 64. DLRLC
    • chat_bubble Nici asta nu se ia din drum = nu este ceva ușor de găsit, nu se găsește cu una cu două. DLRLC
      • format_quote Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului; ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi... – Bun, zise Dănilă. Nici asta nu se ia din drum. CREANGĂ, P. 49. DLRLC
    • chat_bubble A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne (sau a ajunge etc.) pe drumuri = a rămâne fără adăpost, fără slujbă, fără mijloace de trai. DEX '09 DLRLC
      sinonime: scăpăta sărăci
    • chat_bubble A lăsa (sau a arunca, a azvârli etc.) (pe cineva) pe drum (sau pe drumuri) = a da (pe cineva) afară din casă sau din serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului; a sărăci (pe cineva). DEX '09 DLRLC
      sinonime: sărăci
      • format_quote Vrei să ne-aprindem paie în cap? Să ne zvîrlă baba pe drum? CREANGĂ, P. 9. DLRLC
      • format_quote Mă răpești și mă despoi, M-arunci pe drum să pier. COȘBUC, P. I 113. DLRLC
    • chat_bubble A aduna pe cineva de pe drumuri = a adăposti, a ocroti pe cineva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: adăposti ocroti
      • format_quote Simigiului i se făcuse milă de ea și o adunase de pe drumuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 134. DLRLC
    • chat_bubble A se așterne drumului = a alerga din răsputeri, a alerga cu cea mai mare repeziciune. DLRLC
      sinonime: alerga
      • format_quote Alei, murgul meu voinic, Așterne-te drumului Ca și iarba cîmpului. ALECSANDRI, P. P. 74. DLRLC
    • chat_bubble familiar (la) imperativ Pe-aici (sau pe-aci, pe ici) ți-e drumul! = (exclamativ) pleacă! șterge-o! du-te! cară-te! DLRLC
      • format_quote Încălecă pe cal și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 30. DLRLC
      • format_quote Cînd te miri ce nu-i venea la socoteală, ie-ți, popa, desagii și toiagul și pe ici ți-e drumul. CREANGĂ, A. 135. DLRLC
    • chat_bubble Pe drum = gata să vină, să sosească, să apară, să se nască. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Asculta... cu gîndurile la cei șapte copii și al optulea pe drum. C. PETRESCU, R. DR. 142. DLRLC
    • chat_bubble A sta (sau a se pune etc.) în drumul cuiva sau a-i sta cuiva în drum = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă o treabă etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: împiedica împotrivi
    • chat_bubble A se da din drumul cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să treacă; a înceta să mai împiedice pe cineva în acțiunile sale. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A-și face (sau a-și găsi, a-și croi) (un) drum (nou) în viață = a începe o (nouă) carieră, un nou fel de viață, a-și găsi un rost. DEX '09 DLRLC
      sinonime: reuși
      • format_quote Să întindem mîna și altora, să-i ajutăm să-și facă un drum. C. PETRESCU, Î. II 167. DLRLC
    • chat_bubble A-și face drum = a înainta (prin eforturi) într-o mulțime DEX '09
      sinonime: înainta
    • chat_bubble A-și face drum = a se abate din cale spre a se duce undeva sau la cineva. DEX '09
      sinonime: abate
      • diferențiere A-și face (un) drum = a se abate, a-și face cale. DLRLC
        • format_quote Du-te, neică, și te-ntoarce Și mai fă-ți un drum încoace. BIBICESCU, P. P. 39. DLRLC
    • chat_bubble A apuca (sau a lua) alt drum = a se ocupa de altceva, a se iniția în alt domeniu. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Taică-său a știut să ia alt drum. DEMETRIUS, C. 9. DLRLC
    • chat_bubble A ieși cuiva în drum = a întâmpina pe cineva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: întâmpina
      • format_quote Ieși tu, mîndră-n drumul lui Și-i dă gură bietului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. DLRLC
    • chat_bubble A da drumul (cuiva sau la ceva) = a lăsa din mână. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Îl apucă de piept și-l scutură cu furie, apoi, îndurerat de privirea speriată a acestuia, îi dă drumul. DAVIDOGLU, M. 53. DLRLC
    • chat_bubble A da drumul (cuiva sau la ceva) = a lăsa sau a reda libertatea cuiva; a permite cuiva să intre sau să iasă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: slobozi
      • format_quote Vă poftesc să-mi dați drumul, ca să încalec în pripă și să mă duc spre miazănoapte. SADOVEANU, D. P. 34. DLRLC
      • format_quote Calului îi dete drumul să pască. ISPIRESCU, L. 7. DLRLC
      • format_quote Nu-i mai dă drumul pe poartă afară, de cînd cu întîmplarea cu streinul. C. PETRESCU, R. DR. 169. DLRLC
      • format_quote Acum cred că... mi-i da drumul să întru. CREANGĂ, P. 314. DLRLC
    • chat_bubble A da drumul (cuiva sau la ceva) = a desface o cusătură, un tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Va trebui să-i dau drumul din umeri [surtucului]. DAVIDOGLU, M. 80. DLRLC
    • chat_bubble A da drumul (cuiva sau la ceva) = a pune în mișcare, a face să pornească. DLRLC
      • format_quote A dat drumul motorului. DLRLC
    • chat_bubble figurat în trecut A da drumul (cuiva sau la ceva) = a concedia (pe cineva), a scoate (pe cineva) din slujbă. DLRLC
      sinonime: concedia
    • chat_bubble A da (cuiva) drumul în lume = a da (cuiva) libertatea să plece, a lăsa (pe cineva) de capul lui, a nu mai ține din scurt. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă, dă-mi drumu-n lumea mea, mi-i drag altul. SADOVEANU, O. A. I 211. DLRLC
      • format_quote Cînd mi-a dat tata drumul în lume, mi-a pus o legăturică în mînă. C. PETRESCU, R. DR. 256. DLRLC
    • chat_bubble A-și da drumul = a se lăsa în jos; a se avânta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: avânta coborî
      • format_quote Își dă drumul din pom. DLRLC
      • format_quote Și-a dat drumul, cu dînsa pe-o altă lume, unde era un rai, și nu altăceva! CREANGĂ, P. 94. DLRLC
    • chat_bubble A-și da drumul = a începe să povestească, să facă destăinuiri. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și-a dat drumul conu Dumitrache ș-a povestit ba una, ba alta, pînă tîrziu. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A-și da drumul = a izbucni (într-o avalanșă de vorbe, în țipete, plâns etc.). DEX '09 DLRLC
      sinonime: izbucni
    • chat_bubble A-și da drumul la gură (sau gurii) = a vorbi multe și de toate, a da pe față o taină. DLRLC
      sinonime: vorbi
  • 2. Călătorie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: călătorie
    • format_quote O să aveți un drum minunat. SEBASTIAN, T. 126. DLRLC
    • format_quote Tot drumul n-am scos nici un cuvînt. SAHIA, N. 24. DLRLC
    • format_quote Ivan... pornește la drum cîntînd. CREANGĂ, P. 297. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul nu întîlnise nici o împedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • format_quote Călătorului îi șade bine cu drumul. DLRLC
    • 2.1. Drum drept = mers (sau călătorie) fără ocoluri, fără cotituri, în linie dreaptă. DLRLC
    • 2.2. figurat Drum drept = comportare ireproșabilă. DLRLC
    • 2.3. Foaie de drum. DLRLC
    • 2.4. Ultimul drum = drumul pe care este condus un mort la groapă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.5. mai ales la plural Alergătură, umblet mult încoace și încolo. DLRLC
      sinonime: alergătură cursă umblet
      • format_quote Am de făcut multe drumuri în oraș. DLRLC
    • chat_bubble A-și căuta (sau a-și vedea) de drum sau a-și urma drumul sau a-și lua drumul înainte = a-și continua călătoria, a merge mai departe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pleca
      • format_quote Las’că stau cu el... Voi vedeți-vă de drum. DUMITRIU, N. 120. DLRLC
      • format_quote Se aruncă cu calul în apă, o trece înot... și apoi își ia drumul înainte. CREANGĂ, P. 237. DLRLC
    • chat_bubble A-și căuta (sau a-și vedea) de drum = a nu se amesteca în treburile altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mergi de-ți adă feciorul încoace. Iară de nu, caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81. DLRLC
    • chat_bubble Drum bun! urare adresată cuiva care pleacă într-o călătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se duc... și-n drum, pe unde trec, Cu plîns izvoarele-i petrec, Și plin de jale-n al său cînt «Drum bun» le zice codrul sfînt. NECULUȚĂ, Ț. D. 100. DLRLC
      • format_quote Pe Ben-Ardun N-ai să-l mai vezi în zbor nebun, Pe urma unui șoim ușor... Nu-i vei pofti: Drum bun! COȘBUC, P. I 111. DLRLC
      • format_quote Privitorii, cu căciulile în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
    • chat_bubble familiar A da răvaș de drum cuiva = a-l invita să plece, a-l goni. DLRLC
      sinonime: goni
  • 3. Traiectorie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: traiectorie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.