opțiuni
  • info

17 definiții pentru împăca

din care

Explicative DEX

ÎMPĂCA, împac, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare.

ÎMPĂCA, împac, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ Refl. recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ Refl. A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. Tranz. A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. Refl. recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – Lat. *impacare.

împăca [At: ...

ÎMPĂCA, împac,...

A ÎMPĂCA împac $...

@A SE ÎMPĂCA mă împ...

împăcà v. 1. a f...

împác, a -păcá v...

Ortografice DOOM

împăca (a ~) #vb....

împăca (a ~) #v...

împăca vb., ind. ...

împăca (ind. #pr...

împac, -pace 3 conj.

Etimologice

@împăca (împac, îm...

Argou

@a împăca și capra, ...

Sinonime

ÎMPĂCA vb. 1. (...

ÎMPĂCA vb. 1....

Antonime

A (se) împăca ≠ a ...

Intrare: împăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăca
  • ‑mpăca
  • împăcare
  • ‑mpăcare
  • împăcat
  • ‑mpăcat
  • împăcatu‑
  • ‑mpăcatu‑
  • împăcând
  • ‑mpăcând
  • împăcându‑
  • ‑mpăcându‑
 singular plural
  • împacă
  • ‑mpacă
  • împăcați
  • ‑mpăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împac
  • ‑mpac
 (să)
  • împac
  • ‑mpac
  • împăcam
  • ‑mpăcam
  • împăcai
  • ‑mpăcai
  • împăcasem
  • ‑mpăcasem
a II-a (tu)
  • împaci
  • ‑mpaci
 (să)
  • împaci
  • ‑mpaci
  • împăcai
  • ‑mpăcai
  • împăcași
  • ‑mpăcași
  • împăcaseși
  • ‑mpăcaseși
a III-a (el, ea)
  • împacă
  • ‑mpacă
 (să)
  • împace
  • ‑mpace
  • împăca
  • ‑mpăca
  • împăcă
  • ‑mpăcă
  • împăcase
  • ‑mpăcase
plural I (noi)
  • împăcăm
  • ‑mpăcăm
 (să)
  • împacăm
  • ‑mpacăm
  • împăcam
  • ‑mpăcam
  • împăcarăm
  • ‑mpăcarăm
  • împăcaserăm
  • ‑mpăcaserăm
  • împăcasem
  • ‑mpăcasem
a II-a (voi)
  • împăcați
  • ‑mpăcați
 (să)
  • împacați
  • ‑mpacați
  • împăcați
  • ‑mpăcați
  • împăcarăți
  • ‑mpăcarăți
  • împăcaserăți
  • ‑mpăcaserăți
  • împăcaseți
  • ‑mpăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • împacă
  • ‑mpacă
 (să)
  • împace
  • ‑mpace
  • împăcau
  • ‑mpăcau
  • împăcară
  • ‑mpăcară
  • împăcaseră
  • ‑mpăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăca, împacverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reconcilia împăciui antonime: supăra
    • format_quote Veste se împrăștiase că domnul se împăcase cu boierii. NEGRUZZI, S. I 150. DLRLC
    • format_quote Vino, mîndră-mpacă-te, Că de nu te-i împăca Foarte rău te-oi blăstema. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256. DLRLC
    • format_quote De certuri Să ne-mpăcăm, De greșeli Să ne iertăm. ANT. LIT. POP. I 427. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: conveni învoi înțelege
      • format_quote Nu s-au împăcat din preț. DLRLC
      • format_quote Du-te... și te-apucă de lucru; oi vedea eu ce treabă-i face și ne-om împăca noi. CREANGĂ, P. 157. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deprinde familiariza obișnui
      • format_quote Mama a început să se împace cu ideea aceasta. C. PETRESCU, A. 322. DLRLC
      • format_quote Dar cărțile [de joc] cu mine e greu să se împace. ALEXANDRESCU, P. 90. DLRLC
  • 2. tranzitiv A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calma liniști mulțumi potoli îmbuna
    • format_quote Dinspre partea banilor am împăcat pe toată lumea. SADOVEANU, B. 59. DLRLC
    • format_quote Ca să ne împace, locotenentul ne cheamă la magazia diviziei. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. DLRLC
    • format_quote Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Durerea mea s-o-mpac, Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193. DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: îngădui învoi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.