opțiuni
  • info

18 definiții pentru învoi

din care

Explicative DEX

ÎNVOI, învoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie.

ÎNVOI, învoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie.

învoi [At: D...

ÎNVOI, $învoiesc,...

A ÎNVOI ~iesc $t...

@A SE ÎNVOI mă ~ie...

învoì v. 1. a co...

învoĭésc v. tr. (d...

voĭésc v. tr. (d. ...

Ortografice DOOM

învoi (a ~) vb....

învoi (a ~) #vb...

învoi vb., ind. p...

învoi (ind. #pre...

învoiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.

Sinonime

ÎNVOI vb. 1. v....

ÎNVOI vb. v. $ang...

ÎNVOI vb. 1. ...

învoi vb. v. ...

Expresii și citate

@On trouve avec le c...

Intrare: învoi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoi
  • ‑nvoi
  • învoire
  • ‑nvoire
  • învoit
  • ‑nvoit
  • învoitu‑
  • ‑nvoitu‑
  • învoind
  • ‑nvoind
  • învoindu‑
  • ‑nvoindu‑
 singular plural
  • învoiește
  • ‑nvoiește
  • învoiți
  • ‑nvoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoiesc
  • ‑nvoiesc
 (să)
  • învoiesc
  • ‑nvoiesc
  • învoiam
  • ‑nvoiam
  • învoii
  • ‑nvoii
  • învoisem
  • ‑nvoisem
a II-a (tu)
  • învoiești
  • ‑nvoiești
 (să)
  • învoiești
  • ‑nvoiești
  • învoiai
  • ‑nvoiai
  • învoiși
  • ‑nvoiși
  • învoiseși
  • ‑nvoiseși
a III-a (el, ea)
  • învoiește
  • ‑nvoiește
 (să)
  • învoiască
  • ‑nvoiască
  • învoia
  • ‑nvoia
  • învoi
  • ‑nvoi
  • învoise
  • ‑nvoise
plural I (noi)
  • învoim
  • ‑nvoim
 (să)
  • învoim
  • ‑nvoim
  • învoiam
  • ‑nvoiam
  • învoirăm
  • ‑nvoirăm
  • învoiserăm
  • ‑nvoiserăm
  • învoisem
  • ‑nvoisem
a II-a (voi)
  • învoiți
  • ‑nvoiți
 (să)
  • învoiți
  • ‑nvoiți
  • învoiați
  • ‑nvoiați
  • învoirăți
  • ‑nvoirăți
  • învoiserăți
  • ‑nvoiserăți
  • învoiseți
  • ‑nvoiseți
a III-a (ei, ele)
  • învoiesc
  • ‑nvoiesc
 (să)
  • învoiască
  • ‑nvoiască
  • învoiau
  • ‑nvoiau
  • învoiră
  • ‑nvoiră
  • învoiseră
  • ‑nvoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învoi, învoiescverb

  • 1. reflexiv reciproc A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar, ca să nu mai știe satul, Putem ușor a ne-nvoi: Tu lasă-n pacoste vînatul, Căci eu renunț de-a pescui. COȘBUC, P. II 175. DLRLC
    • format_quote Se învoiră să se ia la luptă dreaptă. ISPIRESCU, L. 87. DLRLC
    • format_quote Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață vreo cîțiva din nobilii prinși... se învoiră apoi a amîna pentru cîtăva vreme moartea unora dintr-înșii. BĂLCESCU, O. II 259. DLRLC
    • 1.1. reflexiv popular A se angaja, a se tocmi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: angaja tocmi
      • format_quote Ia bani, cu cît se învoiește, și se duce și el după Chirică. CREANGĂ, P. 160.
  • 2. reflexiv A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: accepta consimți primi
    • format_quote E mulțumit că alde fiică-sa s-au învoit îndată cu planul lui. SP. POPESCU, M. G. 47. DLRLC
    • format_quote Tu nu te-nvoi la nimic, numai la aceste. RETEGANUL, P. III 16. DLRLC
    • format_quote Ei bine, dacă este așa, mă învoiesc! ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
    • format_quote Nu ne putem învoi cu [terminațiile] -ciune și cu -iune. NEGRUZZI, S. I 348. DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc popular A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împăca înțelege
    • format_quote Să-i dau ajutor, că tare i-e greu și de loc nu se învoiește cu celelalte fete. REBREANU, R. I 92. DLRLC
    • format_quote Eu am fost însurat și m-am învoit cu nevasta ca și cu un frate. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 4. tranzitiv A acorda cuiva ceea ce cere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aproba permite îngădui
    • format_quote Cinstesc pe socrul cel mare c-o oca sau două de rachiu, pentru a le învoi a da parul la pămînt. SEVASTOS, N. 280. DLRLC
    • format_quote Spînul... cheamă pe Harap-Alb de față cu dînsele și-i învoi aceasta, însă cu tocmală ca în tot timpul ospățului să steie numai la spatele stăpînu-său. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
    • format_quote Deci, învoiască acum măria-ta lui Despot, al meu oaspe, să vie-a-l saluta. ALECSANDRI, T. II 91. DLRLC
    • 4.1. A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. tranzitiv (În orânduirea burghezo-moșierească) A face o învoială agricolă. DLRLC
    • format_quote Noi toți te rugăm a învoi oamenii după cum cer ei, să nu ne mai sugrumați în pragul primăverii ca alți ani. DUMITRIU, N. 46. DLRLC
    • format_quote reflexiv Vultureștenii nu s-au mai învoit anu ăsta la arendașul de aici, din pricină că le-a pus învoieli prea grele și s-au dus la Căldărușa. SANDU-ALDEA, D. N. 229. DLRLC
etimologie:
  • În + voie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.