opțiuni
  • info

20 de definiții pentru necăji

din care

Explicative DEX

NECĂJI, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăji vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

NECĂJI, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăji vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

necăji [At: B...

NECĂJI, $necăjesc...

A NECĂJI ~esc $t...

@A SE NECĂJI mă ~e...

necăjì v. a (se) s...

NĂCĂJI vb. IV v. necăji.

NĂCĂJI vb. IV v. necăji.

năcăji v #v...

necăși{{În defi...

NĂCĂJI... 👉 @NE...

NĂCĂJI vb. IV #...

năcăjésc v. tr. (v...

necăjésc V. @năcăj...

Ortografice DOOM

necăji (a ~) #vb....

necăji (a ~) #v...

necăji vb., ind. ...

necăji (conj. $n...

necăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Sinonime

NECĂJI vb. 1. v...

NECĂJI vb. 1....

Intrare: necăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necăji
  • necăjire
  • necăjit
  • necăjitu‑
  • necăjind
  • necăjindu‑
 singular plural
  • necăjește
  • necăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • necăjesc
 (să)
  • necăjesc
  • necăjeam
  • necăjii
  • necăjisem
a II-a (tu)
  • necăjești
 (să)
  • necăjești
  • necăjeai
  • necăjiși
  • necăjiseși
a III-a (el, ea)
  • necăjește
 (să)
  • necăjească
  • necăjea
  • necăji
  • necăjise
plural I (noi)
  • necăjim
 (să)
  • necăjim
  • necăjeam
  • necăjirăm
  • necăjiserăm
  • necăjisem
a II-a (voi)
  • necăjiți
 (să)
  • necăjiți
  • necăjeați
  • necăjirăți
  • necăjiserăți
  • necăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • necăjesc
 (să)
  • necăjească
  • necăjeau
  • necăjiră
  • necăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năcăji
  • năcăjire
  • năcăjit
  • năcăjitu‑
  • năcăjind
  • năcăjindu‑
 singular plural
  • năcăjește
  • năcăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năcăjesc
 (să)
  • năcăjesc
  • năcăjeam
  • năcăjii
  • năcăjisem
a II-a (tu)
  • năcăjești
 (să)
  • năcăjești
  • năcăjeai
  • năcăjiși
  • năcăjiseși
a III-a (el, ea)
  • năcăjește
 (să)
  • năcăjească
  • năcăjea
  • năcăji
  • năcăjise
plural I (noi)
  • năcăjim
 (să)
  • năcăjim
  • năcăjeam
  • năcăjirăm
  • năcăjiserăm
  • năcăjisem
a II-a (voi)
  • năcăjiți
 (să)
  • năcăjiți
  • năcăjeați
  • năcăjirăți
  • năcăjiserăți
  • năcăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • năcăjesc
 (să)
  • năcăjească
  • năcăjeau
  • năcăjiră
  • năcăjiseră
necăși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necăji, necăjescverb

  • 1. tranzitiv A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărî irita mânia supăra
    • format_quote Blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • 1.1. A sâcâi, a tachina pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: agasa plictisi sâcâi tachina
      • format_quote Ați necăjit într-o zi, prin gard, un păun, care s-a-nfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. DLRLC
      • format_quote Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavînd altă treabă, se lega de el și-l necăjea. SLAVICI, O. I 227. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se enerva, a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: enerva mânia
      • format_quote Cu cît se vedea mai neîndemînatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
      • format_quote Se necăjea pentru că-l durea inima cînd vedea că nu se silesc copiii la învățătură. GHICA, S. A. 71. DLRLC
      • format_quote Ce, bade, te-ai necăjit? Și eu numa i-am glumit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. DLRLC
  • 2. reflexiv A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căzni trudi
    • format_quote Pușcașii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. SADOVEANU, O. I 68. DLRLC
    • format_quote După ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, cînd s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii. ALECSANDRI, T. I 120. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Vai de mama cu feciori! Necăjește Pînă-i crește, Împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.