opțiuni
  • info

29 de definiții pentru sprijini

din care

Explicative DEX

SPRIJINI, sprijin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

SPRIJINI, sprijin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

sprijini [#At:...

SPRIJINI, $sprij...

@A SPRIJINI spriji...

@A SE SPRIJINI mă s...

sprejăni v ...

sprejeni v ...

sprejini v ...

sprijeni v ...

sprijin sn [...

sprijina v ...

sprijona v ...

sprijoni v ...

sprijuni v ...

PRIJINI vb. IV ...

PRIJUNI vb. IV ...

SPRIJĂNI vb. IV...

SPRIJUNI vb. IV...

2) spríjin și (rar...

Ortografice DOOM

sprijini (a ~) #v...

sprijini (a ~) ...

sprijini vb., ind...

sprijini (ind. #...

sprijinesc, -neam 1 imp., sprijină impr.

Etimologice

@sprijini (-n, -it...

Sinonime

SPRIJINI vb. v. $...

SPRIJINI vb. 1....

SPRIJINI vb. @1...

sprijini vb. #v...

Intrare: sprijini
verb (VT331)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijini
  • sprijinire
  • sprijinit
  • sprijinitu‑
  • sprijinind
  • sprijinindu‑
 singular plural
  • sprijină
  • sprijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijin
 (să)
  • sprijin
  • sprijineam
  • sprijinii
  • sprijinisem
a II-a (tu)
  • sprijini
 (să)
  • sprijini
  • sprijineai
  • sprijiniși
  • sprijiniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijină
 (să)
  • sprijine
  • sprijinea
  • sprijini
  • sprijinise
plural I (noi)
  • sprijinim
 (să)
  • sprijinim
  • sprijineam
  • sprijinirăm
  • sprijiniserăm
  • sprijinisem
a II-a (voi)
  • sprijiniți
 (să)
  • sprijiniți
  • sprijineați
  • sprijinirăți
  • sprijiniserăți
  • sprijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijină
 (să)
  • sprijine
  • sprijineau
  • sprijiniră
  • sprijiniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijăni
  • sprijănire
  • sprijănit
  • sprijănitu‑
  • sprijănind
  • sprijănindu‑
 singular plural
  • sprijănă
  • sprijăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijăn
 (să)
  • sprijăn
  • sprijăneam
  • sprijănii
  • sprijănisem
a II-a (tu)
  • sprijăni
 (să)
  • sprijăni
  • sprijăneai
  • sprijăniși
  • sprijăniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijănă
 (să)
  • sprijăne
  • sprijănea
  • sprijăni
  • sprijănise
plural I (noi)
  • sprijănim
 (să)
  • sprijănim
  • sprijăneam
  • sprijănirăm
  • sprijăniserăm
  • sprijănisem
a II-a (voi)
  • sprijăniți
 (să)
  • sprijăniți
  • sprijăneați
  • sprijănirăți
  • sprijăniserăți
  • sprijăniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijănă
 (să)
  • sprijăne
  • sprijăneau
  • sprijăniră
  • sprijăniseră
sprijona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijuni
  • sprijunire
  • sprijunit
  • sprijunitu‑
  • sprijunind
  • sprijunindu‑
 singular plural
  • sprijună
  • sprijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijun
 (să)
  • sprijun
  • sprijuneam
  • sprijunii
  • sprijunisem
a II-a (tu)
  • sprijuni
 (să)
  • sprijuni
  • sprijuneai
  • sprijuniși
  • sprijuniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijună
 (să)
  • sprijune
  • sprijunea
  • sprijuni
  • sprijunise
plural I (noi)
  • sprijunim
 (să)
  • sprijunim
  • sprijuneam
  • sprijunirăm
  • sprijuniserăm
  • sprijunisem
a II-a (voi)
  • sprijuniți
 (să)
  • sprijuniți
  • sprijuneați
  • sprijunirăți
  • sprijuniserăți
  • sprijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijună
 (să)
  • sprijune
  • sprijuneau
  • sprijuniră
  • sprijuniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijini
  • prijinire
  • prijinit
  • prijinitu‑
  • prijinind
  • prijinindu‑
 singular plural
  • prijină
  • prijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijin
 (să)
  • prijin
  • prijineam
  • prijinii
  • prijinisem
a II-a (tu)
  • prijini
 (să)
  • prijini
  • prijineai
  • prijiniși
  • prijiniseși
a III-a (el, ea)
  • prijină
 (să)
  • prijine
  • prijinea
  • prijini
  • prijinise
plural I (noi)
  • prijinim
 (să)
  • prijinim
  • prijineam
  • prijinirăm
  • prijiniserăm
  • prijinisem
a II-a (voi)
  • prijiniți
 (să)
  • prijiniți
  • prijineați
  • prijinirăți
  • prijiniserăți
  • prijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijină
 (să)
  • prijine
  • prijineau
  • prijiniră
  • prijiniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijuni
  • prijunire
  • prijunit
  • prijunitu‑
  • prijunind
  • prijunindu‑
 singular plural
  • prijună
  • prijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijun
 (să)
  • prijun
  • prijuneam
  • prijunii
  • prijunisem
a II-a (tu)
  • prijuni
 (să)
  • prijuni
  • prijuneai
  • prijuniși
  • prijuniseși
a III-a (el, ea)
  • prijună
 (să)
  • prijune
  • prijunea
  • prijuni
  • prijunise
plural I (noi)
  • prijunim
 (să)
  • prijunim
  • prijuneam
  • prijunirăm
  • prijuniserăm
  • prijunisem
a II-a (voi)
  • prijuniți
 (să)
  • prijuniți
  • prijuneați
  • prijunirăți
  • prijuniserăți
  • prijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijună
 (să)
  • prijune
  • prijuneau
  • prijuniră
  • prijuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sprijini, sprijinverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: propti rezema susține
    • format_quote Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. DLRLC
    • format_quote Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
    • format_quote Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. DLRLC
    • format_quote Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. DLRLC
    • format_quote Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
    • format_quote Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • 1.1. figurat A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: baza întemeia
      • format_quote Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. DLRLC
      • format_quote Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva sau ceva; a-și da concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajuta ocroti proteja
    • format_quote Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. DLRLC
    • format_quote Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. DLRLC
    • format_quote Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. DLRLC
    • 2.1. învechit A fi de părere că... DLRLC
      sinonime: susține
      • format_quote Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A ține piept unui atac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rezista
    • format_quote Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. DLRLC
  • 4. tranzitiv regional A opri în loc. DLRLC
    sinonime: apuca orpie prinde
    • format_quote Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. DLRLC
    • 4.1. (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). DLRLC
      sinonime: aduna capta culege
      • format_quote Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. DLRLC
      • format_quote Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. DLRLC
  • 5. tranzitiv Primi, întâmpina. DLRLC
    sinonime: primi întâmpina
    • format_quote Cînd tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. DLRLC
etimologie:
  • sprijin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.