opțiuni
  • info

18 definiții pentru reface

din care

Explicative DEX

REFACE, refac, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

reface [At: ...

REFACE, refac, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Re1- + face (după fr. refaire).

REFACE, refac,...

REFACE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refac. / < re- + face, după fr. refaire].

REFACE vb. I....

A REFACE refac $...

@A SE REFACE mă ref...

reface v. a face d...

*refác, -făcút, a ...

Ortografice DOOM

reface (a ~) #vb....

reface (a ~) #v...

reface vb. face...

Sinonime

REFACE vb. 1. v...

REFACE vb. v. $re...

REFACE vb. 1....

reface vb. v....

Antonime

A se reface ≠ a se...

Intrare: reface
verb (VT614)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reface
  • refacere
  • refăcut
  • refăcutu‑
  • refăcând
  • refăcându‑
 singular plural
  • refă
  • reface
  • refaceți
  • refăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refac
 (să)
  • refac
  • refăceam
  • refăcui
  • refăcusem
a II-a (tu)
  • refaci
 (să)
  • refaci
  • refăceai
  • refăcuși
  • refăcuseși
a III-a (el, ea)
  • reface
 (să)
  • refacă
  • refăcea
  • refăcu
  • refăcuse
plural I (noi)
  • refacem
 (să)
  • refacem
  • refăceam
  • refăcurăm
  • refăcuserăm
  • refăcusem
a II-a (voi)
  • refaceți
 (să)
  • refaceți
  • refăceați
  • refăcurăți
  • refăcuserăți
  • refăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • refac
 (să)
  • refacă
  • refăceau
  • refăcură
  • refăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reface, refacverb

  • 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: drege repara
    • format_quote Muncitorii își iau angajamentul ca în 12 ore, cu experiența pe care o au acum, să refacă proba. BARANGA, I. 218. DLRLC
    • format_quote figurat Avea-va el această putere uriașă să refacă totul din temelie, în viața lui atît de prost începută? GALACTION, O. I 127. DLRLC
    • format_quote Redă-mi puterea biruinții, Refă-mă omul care-am fost. MACEDONSKI, O. I 38. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Modifica, preface, schimba, transforma. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: modifica preface schimba transforma
      • format_quote Crestăturile păreau foarte vechi, fiindcă scoarța [copacilor] se refăcuse. GALACTION, O. I 210. DLRLC
      • format_quote Au imprimat o direcție nouă întregii psihologii... «refăcînd» toate capitolele. IBRĂILEANU, S. 224. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre un țesut) A se regenera. DEX '09 DEX '98
      sinonime: regenera
  • 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reconstrui
    • format_quote Mănăstirea fu arsă... la 1745, refăcută după patru ani. IORGA, L. II 158. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv După alungarea francezilor, Moscova s-a refăcut. STANCU, U.R.S.S. 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.