53 de definiții pentru minte

din care

Explicative DEX

MINTE, minți, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. ◊ Loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înțelept. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ◊ Expr. Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul. Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecata normală, sănătoasă. A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun. A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai rațional. A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să spună. ♦ Gând, cuget; imaginație; memorie. ◊ Expr. A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-odată) la cineva sau la ceva. A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata, a zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia. ♦ Inteligență, istețime, iscusință. ◊ Expr. A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles, clar. 3. Imaginație, fantezie. – Lat. mens, -ntis.

minte sf [#...

MINTE, minți, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. ◊ Loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înțelept. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ◊ Expr. Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul. Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecata normală, sănătoasă. A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun. A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată. A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să zică. ♦ Gând, cuget; imaginație; memorie. ◊ Expr. A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-o dată) la cineva sau la ceva. A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia. ♦ Inteligență, istețime, iscusință. ◊ Expr. A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles, clar. 3. Imaginație, fantezie. – Lat. mens, -ntis.

MINTE, minți, #...

MINTE ~ți f. 1)...

minte f. (lat. $me...

mente sf #v...

CĂRARE (pl. -...

FĂ-MINTE 👉...

@MENS SANA IN CORPOR...

@MENS SANA IN CORPOR...

ȚINEA, ȚINE (ț...

Ortografice DOOM

minte s. f., ...

minte s. f., #g...

minte s. f., g.-d...

inere de minte...

Etimologice

minte (minți), #...

Enciclopedice

@FOAIE PENTRU MINTE,...

@HOC CAVERAT MENS PR...

@HOMO DOCTUS IN SE S...

@NIHIL EST IN INTELL...

@PLUTÔT LA TÊTE BIEN...

@QUIDQUID DELIRANT R...

@TE HOMINEM ESSE MEM...

Argou

a (nu)@-l duce c...

@a avea mintea-n col...

@a nu-l ajuta mintea...

a scoate din minți...

a-i bese mintea $#...

a-i bubui $(cuiva)...

a-i pune (cuiva)...

@a-i veni mintea la ...

a-și aduna mințile...

a-și bea mințile $...

@a-și pierde mințile...

a-și pune mintea (...

@a-și pune mintea la...

@a-și pune mintea pe...

în toate mințile $...

@la mintea cocoșului...

Sinonime

MINTE s. 1. gân...

MINTE s. v. $cart...

MINTE s. 1. g...

minte s. v. C...

Expresii și citate

@A (se) vinde pe un ...

Mens divinior (lat...

@Mens sana in corpor...

@Minte scurtă, haine...

Pectus est (enim...

@Prea multă minte st...

@Quos vult Iupiter p...

Tezaur

MÍNTE s. f. 1. F...

MÉNTE s. f. v. @mi...

Intrare: minte
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minte
  • mintea
plural
  • minți
  • mințile
genitiv-dativ singular
  • minți
  • minții
plural
  • minți
  • minților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minte, mințisubstantiv feminin

  • 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Feciorași cu mintea crudă Și bărbați voinici la trudă. ALECSANDRI, P. P. 36. DLRLC
    • format_quote popular Mult stau eu cîteodată și mă gîndesc în mintea mea. CREANGĂ, P. 162. DLRLC
    • 1.1. Cuget, gând, imaginație, memorie. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și pe veci aceeași groază port și-n minte și-n privire. MACEDONSKI, O. I 95. DLRLC
      • format_quote În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
      • 1.1.1. Precedat de prepoziția «în»: amintire, memorie. DLRLC
        • format_quote Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. DLRLC
        • format_quote Cuvintele lui Schiller ce le cetisem în tăblițele Olgăi îmi veniră în minte. NEGRUZZI, S. I 54. DLRLC
        • format_quote Aceasta, tată, o vom tipări-o în mintea noastră. DRĂGHICI, R. 141. DLRLC
        • chat_bubble A ține minte = a-și aminti de, a înregistra în memorie, a nu uita. DLRLC
          sinonime: aminti
          • format_quote Îl cunosc. Dar nu știu de unde. Pe front sînt mulți, ne întîlnim atîția și ziua și noaptea – dar nu ținem minte, SAHIA, N. 75. DLRLC
          • format_quote Ține tu minte, copile, ce-ți spun eu. CREANGĂ, P. 28. DLRLC
          • format_quote O sărmane! ții tu minte cîte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, cîte singur ai vorbit? EMINESCU, O. I 134. DLRLC
        • chat_bubble compus Ținere-de-minte = facultatea, posibilitatea de a-și aminti, de a păstra în memorie. DLRLC
          • format_quote Eu una credeam că ai pierdut cu totul ținerea-de-minte. GALACTION, O. I 135. DLRLC
          • format_quote Fiu-său are ținere-de-minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arăta. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
      • chat_bubble A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-odată) la cineva sau la ceva. DEX '09 DLRLC
        sinonime: bănui
        • format_quote Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește spînului și se bagă în fîntînă, fără să-l trăsnească prin minte ce i se poate întîmpla. CREANGĂ, P. 205. DLRLC
        • format_quote Nici nu-i trecea prin minte că pe el l-ar fi putut iubi cineva. EMINESCU, N. 41. DLRLC
        • format_quote I-au venit în minte o închipuire. DRĂGHICI, R. 58. DLRLC
      • chat_bubble A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nu vedea, nu auzea. Atîta era de dus cu mințile. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
      • chat_bubble A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a fi preocupat (de cineva sau de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Spune-mi, tinere, pe cine Fata are-acum în minte? EMINESCU, L. P. 147. DLRLC
      • chat_bubble A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a avea intenția să facă ceva. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nici n-au avut în minte ca să ne înșale pre noi. ȚICHINDEAL, F. 133. DLRLC
      • chat_bubble Aproape de mintea omului. DLRLC
    • 1.2. Măsea de minte = fiecare dintre cele patru măsele așezate la extremitățile celor două șiruri de dinți și care apare la sfârșitul adolescenței, fiind de obicei mai puțin rezistentă decât celelalte măsele. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) minte = nebun, nesocotit, nesăbuit. DEX '09
    • chat_bubble Ieșit din minți = care și-a pierdut cumpătul. DEX '09
      sinonime: nebun
    • chat_bubble A-și ieși din minți = a-și pierde cumpătul. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înnebuni
    • chat_bubble Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecata normală, sănătoasă. DEX '09
    • chat_bubble A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. DEX '09
    • chat_bubble A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile (ori în mințile lui) sau a nu avea minte = a fi nebun. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înnebuni
      • format_quote Și fata și vodă, să juri că n-ar fi în mințile lor. DELAVRANCEA, O. II 221. DLRLC
      • format_quote Femeile au crezut că fratele lor și-a pierdut mințile din cauza norocului. PAS, Z. I 226. DLRLC
      • format_quote Lumea mă află atît de schimbat, că se teme să nu-mi pierd mințile. BOLINTINEANU, O. 355. DLRLC
    • chat_bubble A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai rațional. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pedepsi
      • format_quote A sărit să mă bată, pentru că nu vreau să mă duc fată-n casă la curte. – Ia las’ că-l învăț eu minte! BUJOR, S. 92. DLRLC
    • chat_bubble A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se frămîntă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • chat_bubble A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Toate mințile-și adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-atîta-i mai rămîne. EMINESCU, O. I 102. DLRLC
    • chat_bubble A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să spună. DEX '09 DLRLC
  • 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rudele susțin că i s-a cam slăbit mintea. C. PETRESCU, C. V. 76. DLRLC
    • format_quote Să-mi dedic a mele versuri la cucoane bunăoară, Și dezgustul cel din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 138. DLRLC
    • format_quote De cînd dorul m-au lovit, Mințile mi-au rătăcit. ALECSANDRI, P. P. 243. DLRLC
    • format_quote Doamne, moșule, doamne! multă minte îți mai trebuie! CREANGĂ, P. 82. DLRLC
    • format_quote Cantemir s-a purtat cu mare minte atunci. NEGRUZZI, S. I 184. DLRLC
    • 2.1. Deșteptăciune, inteligență, iscusință, istețime. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Trei feciori nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte. CREANGĂ, P. 3. DLRLC
      • format_quote Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă. ȘEZ. I 98. DLRLC
      • format_quote figurat Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei și-a pus, Decît orișice păpușă Să te facă mai presus. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
      • chat_bubble A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote E pur și simplu căzută în mintea copiilor. DUMITRIU, N. 133. DLRLC
        • format_quote Na! joacă-te. Tot ești în mintea copiilor. C. PETRESCU, Î. II 227. DLRLC
      • chat_bubble La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles. DEX '09 DLRLC
        sinonime: clar
    • chat_bubble locuțiune adjectivală În toată mintea (sau cu mintea întreagă) = (despre oameni) în toată firea, cu judecata sănătoasă, cu mintea echilibrată. DLRLC
      • format_quote Nu, Tomșa, romîn dintre străbuni, E om în toată mintea, ferit de gărgăuni. ALECSANDRI, T. II 116. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Fără (de) minte (sau minți) = lipsit de înțelepciune. DLRLC
      • format_quote Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • format_quote Bine!... Vă iert, ca pe niște copii fără minte și vă dau de știre că mîni vom pleca spre țara noastră. ALECSANDRI, T. II 37. DLRLC
      • format_quote Cît de fără minte eram eu în tinerețile mele. DRĂGHICI, R. 58. DLRLC
    • chat_bubble A-și bea și mințile. DLRLC
    • chat_bubble A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap sau a prinde la minte = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Apoi, dă!... bădiță! păn-aici, toate-au fost cum au fost; da de-acum am prins eu la minte. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
      • format_quote Cîntă cucu-n deal la vie, Inima ca să-mi învie, În cap mințile să-mi vie. BELDICEANU, P. 95. DLRLC
    • chat_bubble A (se) învăța minte = a se cuminți. DLRLC
      sinonime: cuminți
      • format_quote Te-i învăța tu minte altă dată. CREANGĂ, P. 146. DLRLC
    • chat_bubble A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). DEX '09 DLRLC
      • format_quote N-am să-mi pun mintea cu vorbele ei. STANCU, D. 251. DLRLC
      • format_quote N-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatecă. CREANGĂ, P. 292. DLRLC
    • chat_bubble A-și pune mintea cu ceva = a se potrivi la... DLRLC
      • format_quote Nu cumva să vă puneți mintea cu toată mîncarea și băutura, c-apoi al vostru e dracul! CREANGĂ, P. 260. DLRLC
    • chat_bubble A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Parcă dracul mi-a luat mințile. CREANGĂ, P. 44. DLRLC
      • format_quote Ele-n horă începură-a se-nvîrti Cu-o mișcare grațioasă, Luminoasă, Care mințile-mi răpi. ALECSANDRI, P. II 61. DLRLC
      • format_quote Te-ntreabă, te ispitește, Pînă mintea ți-o sucește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276. DLRLC
    • chat_bubble A scoate pe cineva din minți = a face pe cineva să-și piardă judecata. DEX '09 DLRLC
      sinonime: zăpăci
      • format_quote Măi Chirică, tare mai ești și tu nu știu cum; scoți omul din minți cu vorbele tale. CREANGĂ, P. 162. DLRLC
      • format_quote Nu-s frumoasă, nici n-am fost, Dar voinic din minte-am scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. DLRLC
    • chat_bubble A scoate pe cineva din minți = a enerva la culme. DEX '09
    • chat_bubble A-l ajunge (pe cineva) mintea sau a-i sta (cuiva ceva) în minte = pricepe, înțelege. DLRLC
      • format_quote Nu-mi stă-n minte cum L-așa frumoasă fată Buturugă Statu-Palmă au putut să fie tată. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 3. Fantezie, imaginație, închipuire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toate cele povestite de mă-sa se desfășurau în mintea ei cu o putere amețitoare. BUJOR, S. 135. DLRLC
    • format_quote Dar toată-n tot Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • format_quote Mintea lui era departe cu atîția ani în urmă. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.