opțiuni
  • info

18 definiții pentru înnebuni

din care

Explicative DEX

ÎNNEBUNI, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.

înnebuni [#At:...

ÎNNEBUNI, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.

ÎNNEBUNI, $înnebu...

@A ÎNNEBUNI ~esc 1...

NEBUNI vb. IV #...

înebunésc v. intr....

2) nebunésc verb V...

Ortografice DOOM

înnebuni (a ~) #v...

înnebuni (a ~) ...

înnebuni vb., ind...

înnebuni...

înnebunesc, -neam 1 imp.

Argou

A ÎNNEBUNI a da be...

a înnebuni de cap ...

să-nnebunesc! $#ex...

Sinonime

ÎNNEBUNI vb. $(ME...

ÎNNEBUNI vb. $(...

Intrare: înnebuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnebuni
  • ‑nnebuni
  • înnebunire
  • ‑nnebunire
  • înnebunit
  • ‑nnebunit
  • înnebunitu‑
  • ‑nnebunitu‑
  • înnebunind
  • ‑nnebunind
  • înnebunindu‑
  • ‑nnebunindu‑
 singular plural
  • înnebunește
  • ‑nnebunește
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnebunesc
  • ‑nnebunesc
 (să)
  • înnebunesc
  • ‑nnebunesc
  • înnebuneam
  • ‑nnebuneam
  • înnebunii
  • ‑nnebunii
  • înnebunisem
  • ‑nnebunisem
a II-a (tu)
  • înnebunești
  • ‑nnebunești
 (să)
  • înnebunești
  • ‑nnebunești
  • înnebuneai
  • ‑nnebuneai
  • înnebuniși
  • ‑nnebuniși
  • înnebuniseși
  • ‑nnebuniseși
a III-a (el, ea)
  • înnebunește
  • ‑nnebunește
 (să)
  • înnebunească
  • ‑nnebunească
  • înnebunea
  • ‑nnebunea
  • înnebuni
  • ‑nnebuni
  • înnebunise
  • ‑nnebunise
plural I (noi)
  • înnebunim
  • ‑nnebunim
 (să)
  • înnebunim
  • ‑nnebunim
  • înnebuneam
  • ‑nnebuneam
  • înnebunirăm
  • ‑nnebunirăm
  • înnebuniserăm
  • ‑nnebuniserăm
  • înnebunisem
  • ‑nnebunisem
a II-a (voi)
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
 (să)
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
  • înnebuneați
  • ‑nnebuneați
  • înnebunirăți
  • ‑nnebunirăți
  • înnebuniserăți
  • ‑nnebuniserăți
  • înnebuniseți
  • ‑nnebuniseți
a III-a (ei, ele)
  • înnebunesc
  • ‑nnebunesc
 (să)
  • înnebunească
  • ‑nnebunească
  • înnebuneau
  • ‑nnebuneau
  • înnebuniră
  • ‑nnebuniră
  • înnebuniseră
  • ‑nnebuniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nebuni
  • nebunire
  • nebunit
  • nebunitu‑
  • nebunind
  • nebunindu‑
 singular plural
  • nebunește
  • nebuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nebunesc
 (să)
  • nebunesc
  • nebuneam
  • nebunii
  • nebunisem
a II-a (tu)
  • nebunești
 (să)
  • nebunești
  • nebuneai
  • nebuniși
  • nebuniseși
a III-a (el, ea)
  • nebunește
 (să)
  • nebunească
  • nebunea
  • nebuni
  • nebunise
plural I (noi)
  • nebunim
 (să)
  • nebunim
  • nebuneam
  • nebunirăm
  • nebuniserăm
  • nebunisem
a II-a (voi)
  • nebuniți
 (să)
  • nebuniți
  • nebuneați
  • nebunirăți
  • nebuniserăți
  • nebuniseți
a III-a (ei, ele)
  • nebunesc
 (să)
  • nebunească
  • nebuneau
  • nebuniră
  • nebuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnebuni, înnebunescverb

  • 1. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aliena
    • format_quote Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. D. BOTEZ, P. O. 50. DLRLC
    • format_quote Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Durerea l-a înnebunit. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv L-a înnebunit frica. DLRLC
    • 1.1. prin exagerare A-și pierde calmul, stăpânirea de sine. DEX '09
    • 1.2. prin exagerare A deveni zăpăcit, aiurit. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: agasa enerva plictisi
      • format_quote Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. DLRLC
      • chat_bubble A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva). DLRLC
        sinonime: zăpăci
    • chat_bubble familiar Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81. DLRLC
      • format_quote Au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993. DLRLC
etimologie:
  • În + nebun DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.