opțiuni
  • info

15 definiții pentru înfruntat

din care

Explicative DEX

$înfruntat1 #s...

@$înfruntat2, ~ă...

ÎNFRUNTA, înfrunt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).

ÎNFRUNTA, înfrunt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).

înfrunta1 [...

ÎNFRUNTA, $înfru...

@A ÎNFRUNTA înfrun...

@A SE ÎNFRUNTA mă î...

înfruntà v. 1. a...

înfrúnt și -éz, ...

Ortografice DOOM

înfrunta (a ~) ...

înfrunta vb., ind...

Sinonime

ÎNFRUNTA vb. 1....

ÎNFRUNTA vb. v. $...

ÎNFRUNTA vb. @1...

înfrunta vb. #v...

Intrare: înfruntat
înfruntat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfruntat
  • ‑nfruntat
  • înfruntatul
  • înfruntatu‑
  • ‑nfruntatul
  • ‑nfruntatu‑
  • înfruntată
  • ‑nfruntată
  • înfruntata
  • ‑nfruntata
plural
  • înfruntați
  • ‑nfruntați
  • înfruntații
  • ‑nfruntații
  • înfruntate
  • ‑nfruntate
  • înfruntatele
  • ‑nfruntatele
genitiv-dativ singular
  • înfruntat
  • ‑nfruntat
  • înfruntatului
  • ‑nfruntatului
  • înfruntate
  • ‑nfruntate
  • înfruntatei
  • ‑nfruntatei
plural
  • înfruntați
  • ‑nfruntați
  • înfruntaților
  • ‑nfruntaților
  • înfruntate
  • ‑nfruntate
  • înfruntatelor
  • ‑nfruntatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrunta, înfruntverb

  • 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certa dojeni mustra ocărî
    • format_quote A chemat la sine pe slujnică și a înfruntat-o. SADOVEANU, D. P. 41. DLRLC
    • format_quote Te-ai îmbătat, ticălosule! îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. DLRLC
    • format_quote Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
  • 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lupta rezista
    • format_quote În ochii copilandrilor, tînjind de doruri, pîlpîie o lumină: simpatia pentru oameni în stare să înfrunte urgia fără a se încovoia. CĂLUGĂRU, O. P. 415. DLRLC
    • format_quote Te-oi vedea... și pe dumneata, cînd o fi să înfruntăm glonțul. CAMILAR, N. I 38. DLRLC
    • format_quote Ah! aste mari cuvinte în veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspră de-acum voi înfrunta. ALECSANDRI, T. II 206. DLRLC
    • format_quote figurat De data aceasta era dealul care înfrunta valea și apele. GALACTION, O. I 38. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate lupta încăiera
      • format_quote Sîntem noi în stare a ne înfrunta cu oștirile străine, noi care sîntem armați cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
    • chat_bubble A înfrunta privirea (sau privirile, rar căutătura) cuiva = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva. DLRLC
      • format_quote Petre îi înfruntă privirea simplu, ca și cînd ar fi zis că el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. DLRLC
      • format_quote N-ar fi putut înfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. DLRLC
      • format_quote El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. CARAGIALE, O. I 271. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.