opțiuni
  • info

23 de definiții pentru ocărî

din care

Explicative DEX

OCĂRÎ, ocărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A mustra, a certa, a dojeni. 2. A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Var.: (înv. și pop.) ocări vb. IV] – Din sl. ocarjati.

ocărî vt [#At...

OCĂRÎ, ocărăsc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A mustra, a certa, a dojeni. 2. (Înv. și pop.) A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Var.: (înv. și pop.) ocări vb. IV] – Din sl. ocarjati.

OCĂRÎ, ocărăsc,...

A OCĂRÎ ~ăsc $tra...

ocărî v. a (se) fa...

OCĂRI vb. IV v. ocărî.

OCĂRI vb. IV v. ocărî.

ocări v #vz...

OCĂRI vb. IV #v...

ocărăsc, a -î ...

Ortografice DOOM

ocărî (a ~) vb....

ocărî (a ~) #vb...

ocărî vb., ind. p...

ocărî (ind. #pre...

ocărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

Etimologice

@ocărî (ocărăsc, -î...

Sinonime

OCĂRÎ vb. v. $înju...

OCĂRÎ vb. v. $admo...

OCĂRÎ vb. a drăc...

ocărî vb. v. ...

Regionalisme / arhaisme

ocărî, ocărăsc, ...

ocărî, ocărăsc, ...

ocărî, ocărăsc, vb. tranz. – A insulta, a înjura, a ponegri, a blestema: „Oamenii ne ocărăsc, / Părinții nu ne-nvoiesc” (Calendar 1980: 79). – Din sl. okarjati „a mustra” (DER).

Intrare: ocărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocărî
  • ocărâre
  • ocărât
  • ocărâtu‑
  • ocărând
  • ocărându‑
 singular plural
  • ocărăște
  • ocăraște
  • ocărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocărăsc
 (să)
  • ocărăsc
  • ocăram
  • ocărâi
  • ocărâsem
a II-a (tu)
  • ocărăști
 (să)
  • ocărăști
  • ocărai
  • ocărâși
  • ocărâseși
a III-a (el, ea)
  • ocărăște
  • ocăraște
 (să)
  • ocărască
  • ocăra
  • ocărî
  • ocărâse
plural I (noi)
  • ocărâm
 (să)
  • ocărâm
  • ocăram
  • ocărârăm
  • ocărâserăm
  • ocărâsem
a II-a (voi)
  • ocărâți
 (să)
  • ocărâți
  • ocărați
  • ocărârăți
  • ocărâserăți
  • ocărâseți
a III-a (ei, ele)
  • ocărăsc
 (să)
  • ocărască
  • ocărau
  • ocărâră
  • ocărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocări
  • ocărire
  • ocărit
  • ocăritu‑
  • ocărind
  • ocărindu‑
 singular plural
  • ocărește
  • ocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocăresc
 (să)
  • ocăresc
  • ocăream
  • ocării
  • ocărisem
a II-a (tu)
  • ocărești
 (să)
  • ocărești
  • ocăreai
  • ocăriși
  • ocăriseși
a III-a (el, ea)
  • ocărește
 (să)
  • ocărească
  • ocărea
  • ocări
  • ocărise
plural I (noi)
  • ocărim
 (să)
  • ocărim
  • ocăream
  • ocărirăm
  • ocăriserăm
  • ocărisem
a II-a (voi)
  • ocăriți
 (să)
  • ocăriți
  • ocăreați
  • ocărirăți
  • ocăriserăți
  • ocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ocăresc
 (să)
  • ocărească
  • ocăreau
  • ocăriră
  • ocăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocărî, ocărăscverb

  • 1. Batjocori, certa, dojeni, mustra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: batjocori certa dojeni mustra
    • format_quote O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. DLRLC
    • format_quote Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71. DLRLC
    • format_quote Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Se așeză pe scaun, ocărînd: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C. I. 101. DLRLC
  • 2. A vorbi de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: defăima denigra
    • format_quote Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, L. 347. DLRLC
    • format_quote Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.