opțiuni
  • info

26 de definiții pentru scârbă

din care

Explicative DEX

SCÂRBĂ, (3) scârbe, s. f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greață, silă. ◊ Loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoacă scârbă (1) sau, p. ext., spaimă, groază. 2. Ființă murdară, dezgustătoare; p. ext. om de nimic, netrebnic, mârșav. ♦ Faptă urâtă, nedemnă; ticăloșie. 3. (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. 4. (Reg.) întristare, mâhnire, supărare. ♦ Grijă, necaz; nenorocire. 5. (Înv.) Mânie, furie; dușmănie. – Din sl. skrŭbĭ.

scârbă1 sf...

SCÂRBĂ, scârbe, s. f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greață, silă. ◊ Loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoacă scârbă (1) sau, p. ext., spaimă, groază. 2. (Fam.) Epitet pentru o ființă murdară, dezgustătoare sau josnică, mârșavă; p. ext. epitet pentru o ființă neînsemnată. ♦ Faptă urâtă, nedemnă; ticăloșie. ♦ (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. 3. (Reg.) Întristare, mâhnire, supărare. ♦ Grijă, necaz; nenorocire. 4. (Înv.) Mânie, furie; dușmănie. – Din sl. skrŭbĩ.

SCÂRBĂ ~e f. 1) ...

scârbă f. 1. mâh...

scârb1 sn #...

scherb sn #... corectat(ă)

scherbă{{Varian... corectat(ă)

schirbă sf ... corectat(ă)

SCÎRBĂ, scîrbe,...

scîrbă f., pl. $e...

Ortografice DOOM

scârbă s. f.,...

scârbă s. f., #...

scârbă s. f., g.-d...

scârbă, -be.

scârbe (vorbe tri...

scârbe (vorbe tri...

scârbe (vorbe triv...

Etimologice

scîrbă (-be), #s. ...

Argou

rău de scârbă $#ex...

Sinonime

SCÂRBĂ s. v. $dezg...

SCÂRBĂ s. v. $amăr...

SCÎRBĂ s. avers...

scîrbă s. v. A...

Antonime

Scârbă ≠ deliciu, ...

Regionalisme / arhaisme

scấrbă, scârbe, ...

scârbă, scârbe, ...

Intrare: scârbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârbă
  • scârba
plural
  • scârbe
  • scârbele
genitiv-dativ singular
  • scârbe
  • scârbei
plural
  • scârbe
  • scârbelor
vocativ singular
  • scârbă
  • scârbo
plural
  • scârbelor
scherb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scherbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schirbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârbă, scârbesubstantiv feminin plural

  • 1. (numai) singular Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aversiune dezgust greață repulsie silă
    • format_quote Dădu cu piciorul în cuțit, cu scîrbă. DUMITRIU, N. 248. DLRLC
    • format_quote Cînd văzu... pieile de bufniță tot acolo, îl apucă un cutremur de scîrbă. ISPIRESCU, L. 213. DLRLC
    • 1.1. rar Ceea ce provoacă scârbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote personificat Frații tăi au dovedit că nu au inimă într-înșii... Doar tu să fii mai viteaz, dar parcă tot nu-mi vine a crede... mi-i nu cumva să te întîlnești cu scîrba în drum și să dai și tu cinstea pe rușine. CREANGĂ, P. 193. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Ceea ce provoacă spaimă, groază. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scârbi
      • format_quote Mă văzui în oglindă, fără să vreau, și mi se făcu scîrbă de figura mea pălmuită, ca de fața unui laș. VLAHUȚĂ, O. A. 149. DLRLC
      • format_quote Cînd Radu a înțeles de ce e vorba, l-a prins o scîrbă nestăpînită de casa în care se afla și s-a hotărît cu orice preț să plece de acolo. VLAHUȚĂ, O. A. I 91. DLRLC
      • format_quote Văzînd în capul arăpoaicei ce nu mai văzuse de cînd o făcuse mă-sa, i se făcu scîrbă și îi veni să scuipe. ISPIRESCU, L. 398. DLRLC
  • 2. (numai) singular Ființă murdară, dezgustătoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ne-au dat rușii ceva, un praf... de se toarnă pe baltă și mor scîrbele de țînțari. Și ouăle le mor. DUMITRIU, N. 236. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Om de nimic, netrebnic, mârșav. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Scîrbele din sobor au făcut iar panoramă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 30. DLRLC
    • 2.2. Faptă urâtă, nedemnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nelegiuire ticăloșie
      • format_quote Nu! nu! copilă. De-așa scîrbă m-oi feri. Nu te dă de voie bună... Te voi cuceri! Dar să fur ce-mi este dreptul, să te fur că nu-mi ești dată, Nu! nu vreau! Această faptă pe-amîndoi ar fi o pată. DAVILA, V. V. 106. DLRLC
  • 3. (la) plural Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ocară înjurătură
    • format_quote Pirgu se aprinse de o mînie grozavă, de care, ca să se ușureze, icni pe nerăsuflate un potop de scîrbe. M. I. CARAGIALE, C. 24. DLRLC
  • 4. regional (numai) singular Amărăciune, dezolare, mâhnire, supărare, întristare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: amărăciune dezolare mâhnire supărare întristare
    • format_quote Vinul e bun și la bucurie și la scîrbă. SADOVEANU, Z. C. 5. DLRLC
    • format_quote La gîndul acesta, intra în rărunchii lui o scîrbă fără margini, în care i se topea toată vlaga și toată dorința să iasă la lumină, nepătat cum se știa. POPA, V. 80. DLRLC
    • format_quote Au rămas de-acum singur acasă, zdrobit de scîrbă, atît pentru pierderea păserii cît și pentru îndepărtarea băiețelului său. SBIERA, P. 72. DLRLC
    • 4.1. Grijă, necaz, nenorocire, năpastă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: grijă necaz nenorocire năpastă
      • format_quote Griji multe ne-au bîntuit; una singură mai aspră am avut acum cu fiul nostru: am dovedit-o și pe aceea; astăzi am pus popas scîrbelor. SADOVEANU, Z. C. 164. DLRLC
      • format_quote De aceea m-am gîndit... să vă scap din toate scîrbele și să facem o dreptate mare. C. PETRESCU, Î. II 12. DLRLC
      • format_quote Tuturor le pare bine C-au venit scîrba la mine. SEVASTOS, C. 222. DLRLC
  • 5. învechit (numai) singular Dușmănie, furie, mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dușmănie furie mânie
    • format_quote Balaban a primit poruncă... să dobîndească îndărăt, prin orice mijloace, acele cărți, scrise leșilor într-un ceas de scîrbă. SADOVEANU, Z. C. 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.