35 de definiții pentru mânie

din care

Explicative DEX

MÂNIE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania.

MÂNIE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania.

mânie1 $sf...

mânie2 $sf...

MÂNIE ~i f. 1) ...

mânie f. iritațiun...

mănie sf #v... corectat(ă)

INDE IRAE (lat.)...

@RĂSPUNSUL BLÎND ÎNL...

SINE IRA ET STUDIO...

SINE IRA ET STUDIO...

MÎNIE, mînii, #...

mîníe f. (vgr. $ma...

Ortografice DOOM

mânie s. f., ...

mânie s. f., #a...

mânie s. f., art....

Etimologice

mînie (mînii), #...

Enciclopedice

AB IRATO (lat.) ...

@CONSILIO MELIUS VIN...

DIES IRAE (lat.)...

@INDE IRAE ET LACRIM...

@IRA FUROR BREVIS ES...

@QUAMLIBET INFIRMAS ...

@TANTANAE ANIMIS COE...

Sinonime

MÂNIE s. v. $furi...

MÂNIE s. v. $cala...

MÎNIE s. furie,...

mînie s. v. C...

MÎNIE. Subst. Mî...

Expresii și citate

Inde irae (lat. "D...

@Ira furor brevis es...

@Let thy fair wisdom...

@Schönheit bändigt a...

Sine ira et studio...

Tezaur

MĂNÍE s. f. v. @mî...

MÎNIE1 s. f. @...

MÎNÍE2 s. f. (R...

Intrare: mânie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânie
  • mânia
plural
  • mânii
  • mâniile
genitiv-dativ singular
  • mânii
  • mâniei
plural
  • mânii
  • mâniilor
vocativ singular
plural
mănie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânie, mâniisubstantiv feminin

  • 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; supărare mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O dată cu Hugo, pătrunde în literatură poporul cu bucuriile, durerile, mîniile și acuzațiile lui. VIANU, S. 148. DLRLC
    • format_quote Încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mînie. REBREANU, R. II 230. DLRLC
    • format_quote Abu-Hasan, fierbînd de mînie, se uită cu ochii rătăciți la toți de jur împrejur. CARAGIALE, P. 146. DLRLC
    • format_quote A lui mînie ca trăsnetul era, în patru mari hotare tuna și fulgera. ALECSANDRI, O. 207. DLRLC
    • 1.1. Ciudă, necaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-a fost luni întregi mînie, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Om bun, dar iute la mînie. BART, S. M. 101. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială neobișnuit Într-o mânie = într-un moment de mânie. DLRLC
      • format_quote De-ar fi lumea de hîrtie, i-aș da foc într-o mînie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. DLRLC
  • 2. popular Adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”: calamitate, grozăvie, nenorocire, prăpăd, urgie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și la țărm, aproape, căsuța podarului deschidea un ochi îngrozit, roșu, asupra mîniei de sub malul prăpăstios. SADOVEANU, O. III 289. DLRLC
    • format_quote Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om. CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • format_quote (cu sens) atenuat Mai ține mult mînia asta de pădure? GALACTION, O. I 211. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.