opțiuni
  • info

16 definiții pentru ocară

din care

Explicative DEX

OCARĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv).

ocară sf [#...

OCARĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv).

OCARĂ, ocări, #...

OCARĂ ocări f. ...

ocară f. rușine ma...

ocáră f., pl. $ărĭ...

ocare sf vz...

Ortografice DOOM

ocară (pop.) #s...

ocară (pop.) #s...

ocară s. f., g.-d...

Sinonime

OCARĂ s. 1. ble...

OCARĂ s. v. $admo...

OCARĂ s. 1. b...

ocară s. v. A...

Antonime

Ocară ≠ laudă...

Regionalisme / arhaisme

ocáră, ocări, s....

Intrare: ocară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocară
  • ocara
plural
  • ocări
  • ocările
genitiv-dativ singular
  • ocări
  • ocării
plural
  • ocări
  • ocărilor
vocativ singular —
plural —
ocare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocară, ocărisubstantiv feminin

  • 1. popular Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: batjocură defăimare dezonoare insultă jignire ocărâre rușinare rușine umilire înfruntare antonime: laudă
    • format_quote Limbuta-i vanitate... nu mai putea îndura asemenea ocară. C. PETRESCU, A. R. 31. DLRLC
    • format_quote Începură a-l împroșca cu pietre, urmîndu-l cu sudălmi și cu ocări pînă acasă, NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
    • format_quote Duceți-vă de muriți mai bine slobozi, decît să trăiți în robie și ocară. RUSSO, O. 34. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: compromițător jignitor rușinos
      • format_quote Țin ei... de ocară numirea de valah, nevrînd a fi chemați altfel decît romîni. BĂLCESCU, O.II 176. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: compromite
      • format_quote Era de rîs și de ocară pretutindeni. GALACTION, O. I 86. DLRLC
      • format_quote O învăță să nu se lase... căci altfel se face de ocară. STĂNOIU, C. I. 213. DLRLC
      • format_quote Aceste creaturi Nice rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
    • chat_bubble rar A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Fără prietenia și ocrotirea lui Mușat, Constantin ar fi dat de ocară cu milităria. GALACTION, O. I 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.