opțiuni
  • info

19 definiții pentru rușine

din care

Explicative DEX

RUȘINE s. f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală.[1] ◊ Loc. adj. și adv. Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. ◊ Expr. A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. ◊ Expr. A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om și la animale. ◊ Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – Cf. lat. roseus. corectat(ă)

  1. În original, incorect: sau de o greșală. — cata

rușine sf [...

RUȘINE s. f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală. ◊ Loc. adj. și adv. Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. ◊ Expr. A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. ◊ Expr. A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om și la animale. ◊ Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – Cf. lat. roseus.

RUȘINE s. f. @1...

RUȘINE ~i f. 1)...

rușine f. 1. sen...

rușíne și (vechĭ) ...

FATĂ (pl. fet...

@HAINA CINSTEA RUȘIN...

Ortografice DOOM

rușine s. f.,...

rușine s. f., #...

rușine s. f., g.-...

Enciclopedice

@HONNI SOIT QUI MAL ...

Argou

@a da cinstea pe ruș...

a-i plesni ($cuiva...

Sinonime

RUȘINE s. 1. v....

RUȘINE s. 1. ...

Antonime

Rușine ≠ cinste, n...

Expresii și citate

@Honni soit qui mal ...

Intrare: rușine
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușine
  • rușinea
plural
  • rușini
  • rușinile
genitiv-dativ singular
  • rușini
  • rușinii
plural
  • rușini
  • rușinilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rușine, rușinisubstantiv feminin

  • 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: cinste
    • format_quote Aș trebui să mă ascund în fundul pămîntului de rușine și să nu mă mai arăt printre ei. SBIERA, P. 180. DLRLC
    • format_quote Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se legau de nevestele oamenilor, fără rușine, și mulți bărbați cu frica în oase nu ziceau nici pis. CAMIL PETRESCU, O. II 49. DLRLC
      • format_quote Așa sînteți, măi, fără rușine și fără obraz. REBREANU, R. II 82. DLRLC
    • chat_bubble A-i fi (rar, a avea) sau a muri (a-i plesni cuiva obrazul) de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. Îi era rușine să strige ajutor la vecini. BUJOR, S. 93. DLRLC
      • format_quote Și mai că-mi venea să-l cîrpesc, dar mi-era rușine de lume. CARAGIALE, O. I 45. DLRLC
      • format_quote Îmi plesnește obrazul de rușine, cînd gîndesc cum am să mă înfățoșez înaintea femeii celeia, cu vorbe de-acestea. CREANGĂ, P. 172. DLRLC
    • chat_bubble N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mai aveți nici rușine, nici bună-cuviință. REBREANU, R. I 145. DLRLC
      • format_quote Nu ți-e rușine obrazului!... te tîrguiești pentru o cartofă. ALECSANDRI, T. 750. DLRLC
  • 2. Modestie, rezervă, reținere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: modestie rezervă reținere
    • format_quote Văzîndu-ne... spălați curat și pieptănați, cu rușinea zugrăvită în față și cu frica lui dumnezeu în inimă, arunca o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75. DLRLC
    • 2.1. Sfiiciune, timiditate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sfiiciune timiditate
      • format_quote Creangă mărturisea a fi fost un băiat rușinos și fricos și de umbra lui. Dar totdeodată, rușinea fiind un semn al temperamentului nervos, era în stare de împotrivire și mînie. CĂLINESCU, I. C. 40. DLRLC
  • 3. Batjocură, ocară, ofensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: batjocură ocară ofensă
    • format_quote Rușinea ce i-o făcuse Vasile Baciu i se așezase pe inimă. REBREANU, I. 35. DLRLC
    • format_quote Dacă văzu, tăcu din gură și înghiți rușinea ce-i făcură frații înaintea tatălui său. ISPIRESCU, L. 36. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Băiatul nu l-a făcut de rușine. REBREANU, R. I 95. DLRLC
      • format_quote Să-mi aleg de bărbat pe unul care să facă tatălui meu, împăratu, rușine în lume? ISPIRESCU, L. 173. DLRLC
      • format_quote Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
  • 4. Motiv de a se simți rușinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezonoare necinste umilință
    • format_quote Mai ști păcatul, poate să-ți iasă înainte vrun iepure, ceva... și popîc! m-oi trezi cu tine acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci rușinea ta n-a fi proastă. CREANGĂ, P. 187. DLRLC
    • format_quote [Hasan-pașa] merse de-și ascunse rușinea într-un crîng spinos, de unde de-abia a doua zi îndrăzni să iasă la ai săi. BĂLCESCU, O. I 201. DLRLC
    • format_quote Aoleo și vai de mine, Aș juca și nu știu bine; M-aș lăsa și iar nu-mi vine, Că mi-e frică de rușine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. DLRLC
    • chat_bubble A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să nu dai ochi cu mine Că-i păți, zău, o rușine. ALECSANDRI, T. I 191. DLRLC
      • format_quote Drag mi-i jocul romînesc, Dar nu știu cum să-l pornesc; Și de nu l-oi porni bine, Lesne voi păți rușine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. DLRLC
    • chat_bubble (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos, umilitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ar fi mai mare rușinea să lipsesc eu, cînd știți doar bine ce-am pățit eu... REBREANU, R. II 112. DLRLC
      • format_quote O ține într-una că-i mai mare rușinea să pleci tu de-acasă, să-ți pierzi vremea pe ulițile Bucureștilor și să te faci de rîsul negustorilor. SP. POPESCU, M. G. 53. DLRLC
      • format_quote Băiat de nouă ani și nici măcar să citească nu știe?... Asta-i rușine. VLAHUȚĂ, O. A. 428. DLRLC
      • format_quote E rușine să nu știi limba ta. NEGRUZZI, S. I 4. DLRLC
    • chat_bubble A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ah! el e rușinea și nenorocirea maicei sale! NEGRUZZI, S. I 28. DLRLC
    • chat_bubble A da cinstea pe rușine. DLRLC
  • 5. popular Denumire a organului genital la om și la animale. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.