22 de definiții pentru scutura
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- argou (4)
- sinonime (4)
Explicative DEX
SCUTURA, scutur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, a agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ◊ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. și tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ Refl. A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. și intranz. A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. ◊ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. ◊ Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.
scutura [At: ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUTURA, scutur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ◊ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. și tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ Refl. A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. și intranz. A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. ◊ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. ◊ Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
SCUTURA, $scutur...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
@A SCUTURA scutur ...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
@A SE SCUTURA mă sc...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuturà v. 1. a ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scutora v #...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuturi v #...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scútur, a -á v. ...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
scutura (a ~) #vb...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scutura (a ~) #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scutura vb., ind....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
@scutura (-r, -at),...
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
scutura, $scutur #...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a scutura ($pe cin...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
@a scutura buzunarel...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a scutura cojocul ...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SCUTURA vb. 1. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCUTURA vb. v. $a...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCUTURA vb. @1....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scutura vb. #v....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
scutura, scuturverb
- 1. A clătina, a agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Azi dimineață scutura niște cuverturi. IBRĂILEANU, A. 78. DLRLC
- Mi-ai scris că ai să-mi spui un lucru mare... spune, că n-am cînd zăbovi, adăogă tînărul, scuturînd ciubucul. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
- L-al nostru măr mă voi duce, Și încet l-oi scutura, Mere din el vor cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. DLRLC
- Fug pe dealuri, scuturînd Roua din cosițe. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
- Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
- În zădar copacii crengile-și plecau Și zăpada-n cale-mi pe rînd scuturau. ALECSANDRI, P. I 221. DLRLC
- Gore clipise repede, să scuture din gene toată lumina rămasă din soarele orbitor de afară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 180. DLRLC
- 1.1. A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. DEX '09 DEX '98
- 1.2. A face curățenie, a șterge praful de pe obiectele din casă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deretica
- Trecu în camera ei să măture, să scuture și să schimbe apa. C. PETRESCU, C. V. 211. DLRLC
- Biata fata unchiașului torcea... mătura și scutura, fără să zică nici pis. ISPIRESCU, L. 347. DLRLC
- Iar trecui pe la fereastră Și tu scuturai prin casă. ȘEZ. I 139. DLRLC
-
- A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- Fac tot ce pot ca să scutur de pe mine principiile pe care mi le-a lăsat educația. DEMETRIUS, C. 9. DLRLC
- Nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. DLRLC
- Cînd Petru Rareș se pregătea a scutura jugul otoman, grecii îi serveau în toate modurile cu cel mai curagios devotament. HASDEU, I. V. 127. DLRLC
- 2.1. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Într-un tîrziu femeia se scutură de omăt pe prispă și intră cu ulciorașul. SADOVEANU, O. VIII 193. DLRLC
- Dacă vrei să te speli și să te scuturi oleacă de colb. C. PETRESCU, Î. II 202. DLRLC
- Mă cheamă între brazi, Și-mi mai spune și cu haz Să mă scutur de năcaz. BELDICEANU, P. 96. DLRLC
- Ah! ce plăcere de-a giuca Și de grijia se scutura. ALECSANDRI, T. I 226. DLRLC
- Își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. EMINESCU, N. 70. DLRLC
-
-
- 3. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împrăștia
- Copacii se scutură de floare. VLAHUȚĂ, O. A. 343. DLRLC
- Tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăzul cela pe jos. CREANGĂ, A. 62. DLRLC
- Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
- Ce-a fost verde s-a uscat, Ce-a-nflorit s-a scuturat. ALECSANDRI, P. P. 346. DLRLC
- Flori peste flori au scuturat zarzării, vișinii și piersicii. ANGHEL, PR. 24. DLRLC
- Spre codru mi se întorc ochii și zăresc umbra codrului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe și își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. RUSSO, O. 119. DLRLC
-
- Se scuturau frunzele în vîntul toamnei. SADOVEANU, O. VII 103. DLRLC
- Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare. MACEDONSKI, O. I 78. DLRLC
- Pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
- În toate livezile anilor mei, fructele coapte se scutură. TULBURE, V. R. 45. DLRLC
- Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning. EMINESCU, O. IV 83. DLRLC
-
-
- 4. A mișca cu putere încoace și încolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Peste cîtăva vreme îmi venea să-mi scutur prietenul, să-l trezesc și să-i strig. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. DLRLC
- Un vînt rece venea dinspre iaz, scutura sălciile cu putere, apele se zbăteau și se grămădeau la stăvilare. ANGHEL.IOSIF, C. L. 29. DLRLC
- C-o mînă El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
- Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, O. 169. DLRLC
- Vînturile nopții scutură afară Arborii tăcerii. ISAC, O. 64. DLRLC
- Cînd oi scutura... de lanț, să știți că-s viu. SBIERA, P. 91. DLRLC
- Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
- Zice că-i e teamă să nu-l scuture trăsura. VORNIC, P. 225. DLRLC
- 4.1. A se cutremura din tot corpul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cutremura
- Copilul gemea, se scutura, tremurînd. DUMITRIU, N. 156. DLRLC
- Și cum plîngea se scutura parcă de frică. AGÎRBICEANU, S. P. 25. DLRLC
- Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, O. A. 225. DLRLC
- A i se scutura cuiva carnea (sau oasele, inima) = a se înfiora, a se cutremura, a se zgudui (de frică, de scârbă etc.). DLRLC
- Se făcu un noroi cleios și puturos de ți se scutura carnea de pe tine. ISPIRESCU, L. 129. DLRLC
-
- A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scutură călduros mîna mosafirului. REBREANU, R. I 163. DLRLC
-
-
-
- Se pune pe el însuși mai presus de interesul obștesc, și la mîndrie și la cruțare. Toate-i vin din prea multă dragoste ce are pentru el. Trebuie scuturat, dar nu lepădat. TEATRU II 135. DLRLC
-
etimologie:
- *excutulare DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.