22 de definiții pentru scutura

din care

Explicative DEX

SCUTURA, scutur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, a agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ◊ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. și tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ Refl. A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. și intranz. A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. ◊ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. ◊ Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.

scutura [At: ...

SCUTURA, scutur, vb. I. I. 1. Tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ◊ Expr. (Fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ Refl. A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ Intranz. A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ Refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. Refl. și tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ Refl. A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. Tranz. și intranz. A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. ◊ Expr. (Tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ Refl. A se cutremura din tot corpul. ◊ Expr. (Tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A critica sau a certa aspru. – Lat. *excutulare.

SCUTURA, $scutur...

@A SCUTURA scutur ...

@A SE SCUTURA mă sc...

scutora v #...

scuturi v #...

scútur, a -á v. ...

Ortografice DOOM

scutura (a ~) #vb...

scutura (a ~) #...

scutura vb., ind....

Etimologice

@scutura (-r, -at),...

Argou

scutura, $scutur #...

a scutura ($pe cin...

@a scutura buzunarel...

a scutura cojocul ...

Sinonime

SCUTURA vb. 1. ...

SCUTURA vb. v. $a...

SCUTURA vb. @1....

scutura vb. #v....

Intrare: scutura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scutura
  • scuturare
  • scuturat
  • scuturatu‑
  • scuturând
  • scuturându‑
singular plural
  • scutură
  • scuturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scutur
(să)
  • scutur
  • scuturam
  • scuturai
  • scuturasem
a II-a (tu)
  • scuturi
(să)
  • scuturi
  • scuturai
  • scuturași
  • scuturaseși
a III-a (el, ea)
  • scutură
(să)
  • scuture
  • scutura
  • scutură
  • scuturase
plural I (noi)
  • scuturăm
(să)
  • scuturăm
  • scuturam
  • scuturarăm
  • scuturaserăm
  • scuturasem
a II-a (voi)
  • scuturați
(să)
  • scuturați
  • scuturați
  • scuturarăți
  • scuturaserăți
  • scuturaseți
a III-a (ei, ele)
  • scutură
(să)
  • scuture
  • scuturau
  • scutura
  • scuturaseră
scutora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuturi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scutura, scuturverb

  • 1. tranzitiv A clătina, a agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Azi dimineață scutura niște cuverturi. IBRĂILEANU, A. 78. DLRLC
    • format_quote Mi-ai scris că ai să-mi spui un lucru mare... spune, că n-am cînd zăbovi, adăogă tînărul, scuturînd ciubucul. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
    • format_quote L-al nostru măr mă voi duce, Și încet l-oi scutura, Mere din el vor cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. DLRLC
    • format_quote Fug pe dealuri, scuturînd Roua din cosițe. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
    • format_quote Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote În zădar copacii crengile-și plecau Și zăpada-n cale-mi pe rînd scuturau. ALECSANDRI, P. I 221. DLRLC
    • format_quote metaforic Gore clipise repede, să scuture din gene toată lumina rămasă din soarele orbitor de afară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 180. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. intranzitiv A face curățenie, a șterge praful de pe obiectele din casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deretica
      • format_quote Trecu în camera ei să măture, să scuture și să schimbe apa. C. PETRESCU, C. V. 211. DLRLC
      • format_quote Biata fata unchiașului torcea... mătura și scutura, fără să zică nici pis. ISPIRESCU, L. 347. DLRLC
      • format_quote Iar trecui pe la fereastră Și tu scuturai prin casă. ȘEZ. I 139. DLRLC
    • chat_bubble familiar A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fac tot ce pot ca să scutur de pe mine principiile pe care mi le-a lăsat educația. DEMETRIUS, C. 9. DLRLC
    • format_quote Nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. DLRLC
    • format_quote Cînd Petru Rareș se pregătea a scutura jugul otoman, grecii îi serveau în toate modurile cu cel mai curagios devotament. HASDEU, I. V. 127. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Într-un tîrziu femeia se scutură de omăt pe prispă și intră cu ulciorașul. SADOVEANU, O. VIII 193. DLRLC
      • format_quote Dacă vrei să te speli și să te scuturi oleacă de colb. C. PETRESCU, Î. II 202. DLRLC
      • format_quote Mă cheamă între brazi, Și-mi mai spune și cu haz Să mă scutur de năcaz. BELDICEANU, P. 96. DLRLC
      • format_quote Ah! ce plăcere de-a giuca Și de grijia se scutura. ALECSANDRI, T. I 226. DLRLC
      • format_quote figurat Își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. EMINESCU, N. 70. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împrăștia
    • format_quote Copacii se scutură de floare. VLAHUȚĂ, O. A. 343. DLRLC
    • format_quote Tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăzul cela pe jos. CREANGĂ, A. 62. DLRLC
    • format_quote Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
    • format_quote Ce-a fost verde s-a uscat, Ce-a-nflorit s-a scuturat. ALECSANDRI, P. P. 346. DLRLC
    • format_quote Flori peste flori au scuturat zarzării, vișinii și piersicii. ANGHEL, PR. 24. DLRLC
    • format_quote Spre codru mi se întorc ochii și zăresc umbra codrului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe și își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. RUSSO, O. 119. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se desprinde și a cădea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se scuturau frunzele în vîntul toamnei. SADOVEANU, O. VII 103. DLRLC
      • format_quote Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare. MACEDONSKI, O. I 78. DLRLC
      • format_quote Pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
      • format_quote metaforic În toate livezile anilor mei, fructele coapte se scutură. TULBURE, V. R. 45. DLRLC
      • format_quote figurat Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning. EMINESCU, O. IV 83. DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A mișca cu putere încoace și încolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peste cîtăva vreme îmi venea să-mi scutur prietenul, să-l trezesc și să-i strig. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. DLRLC
    • format_quote Un vînt rece venea dinspre iaz, scutura sălciile cu putere, apele se zbăteau și se grămădeau la stăvilare. ANGHEL.IOSIF, C. L. 29. DLRLC
    • format_quote C-o mînă El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, O. 169. DLRLC
    • format_quote metaforic Vînturile nopții scutură afară Arborii tăcerii. ISAC, O. 64. DLRLC
    • format_quote Cînd oi scutura... de lanț, să știți că-s viu. SBIERA, P. 91. DLRLC
    • format_quote Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
    • format_quote Zice că-i e teamă să nu-l scuture trăsura. VORNIC, P. 225. DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se cutremura din tot corpul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cutremura
      • format_quote Copilul gemea, se scutura, tremurînd. DUMITRIU, N. 156. DLRLC
      • format_quote Și cum plîngea se scutura parcă de frică. AGÎRBICEANU, S. P. 25. DLRLC
      • format_quote Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, O. A. 225. DLRLC
      • chat_bubble A i se scutura cuiva carnea (sau oasele, inima) = a se înfiora, a se cutremura, a se zgudui (de frică, de scârbă etc.). DLRLC
        • format_quote Se făcu un noroi cleios și puturos de ți se scutura carnea de pe tine. ISPIRESCU, L. 129. DLRLC
      • chat_bubble tranzitiv A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Scutură călduros mîna mosafirului. REBREANU, R. I 163. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A critica sau a certa aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pune pe el însuși mai presus de interesul obștesc, și la mîndrie și la cruțare. Toate-i vin din prea multă dragoste ce are pentru el. Trebuie scuturat, dar nu lepădat. TEATRU II 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.