opțiuni
  • info

13 definiții pentru înfiora

din care

Explicative DEX

ÎNFIORA, înfior, vb. I. Tranz. și refl. 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [Pr.: -fi-o-. – Prez. ind. și: înfiorez] – În + fior.

ÎNFIORA, înfior, vb. I. Tranz. și refl. 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [Pr.: -fi-o-. – Prez. ind. și: înfiorez] – În + fior.

înfiora [At:...

ÎNFIORA, $înfiore...

A ÎNFIORA înfior...

@A SE ÎNFIORA mă în...

înfiorà v. 1. a ...

înfiór și -éz, a...

Ortografice DOOM

înfiora (a ~) (#d...

înfiora (a ~) $...

înfiora vb. (sil....

înfior.

Sinonime

ÎNFIORA vb. 1. ...

ÎNFIORA vb. @1....

Intrare: înfiora
  • silabație: în-fi-o-ra info
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiora
  • ‑nfiora
  • înfiorare
  • ‑nfiorare
  • înfiorat
  • ‑nfiorat
  • înfioratu‑
  • ‑nfioratu‑
  • înfiorând
  • ‑nfiorând
  • înfiorându‑
  • ‑nfiorându‑
 singular plural
  • înfioară
  • ‑nfioară
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfior
  • ‑nfior
 (să)
  • înfior
  • ‑nfior
  • înfioram
  • ‑nfioram
  • înfiorai
  • ‑nfiorai
  • înfiorasem
  • ‑nfiorasem
a II-a (tu)
  • înfiori
  • ‑nfiori
 (să)
  • înfiori
  • ‑nfiori
  • înfiorai
  • ‑nfiorai
  • înfiorași
  • ‑nfiorași
  • înfioraseși
  • ‑nfioraseși
a III-a (el, ea)
  • înfioară
  • ‑nfioară
 (să)
  • înfioare
  • ‑nfioare
  • înfiora
  • ‑nfiora
  • înfioră
  • ‑nfioră
  • înfiorase
  • ‑nfiorase
plural I (noi)
  • înfiorăm
  • ‑nfiorăm
 (să)
  • înfiorăm
  • ‑nfiorăm
  • înfioram
  • ‑nfioram
  • înfiorarăm
  • ‑nfiorarăm
  • înfioraserăm
  • ‑nfioraserăm
  • înfiorasem
  • ‑nfiorasem
a II-a (voi)
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
 (să)
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
  • înfiorarăți
  • ‑nfiorarăți
  • înfioraserăți
  • ‑nfioraserăți
  • înfioraseți
  • ‑nfioraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfioară
  • ‑nfioară
 (să)
  • înfioare
  • ‑nfioare
  • înfiorau
  • ‑nfiorau
  • înfiorară
  • ‑nfiorară
  • înfioraseră
  • ‑nfioraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiora
  • ‑nfiora
  • înfiorare
  • ‑nfiorare
  • înfiorat
  • ‑nfiorat
  • înfioratu‑
  • ‑nfioratu‑
  • înfiorând
  • ‑nfiorând
  • înfiorându‑
  • ‑nfiorându‑
 singular plural
  • înfiorează
  • ‑nfiorează
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiorez
  • ‑nfiorez
 (să)
  • înfiorez
  • ‑nfiorez
  • înfioram
  • ‑nfioram
  • înfiorai
  • ‑nfiorai
  • înfiorasem
  • ‑nfiorasem
a II-a (tu)
  • înfiorezi
  • ‑nfiorezi
 (să)
  • înfiorezi
  • ‑nfiorezi
  • înfiorai
  • ‑nfiorai
  • înfiorași
  • ‑nfiorași
  • înfioraseși
  • ‑nfioraseși
a III-a (el, ea)
  • înfiorează
  • ‑nfiorează
 (să)
  • înfioreze
  • ‑nfioreze
  • înfiora
  • ‑nfiora
  • înfioră
  • ‑nfioră
  • înfiorase
  • ‑nfiorase
plural I (noi)
  • înfiorăm
  • ‑nfiorăm
 (să)
  • înfiorăm
  • ‑nfiorăm
  • înfioram
  • ‑nfioram
  • înfiorarăm
  • ‑nfiorarăm
  • înfioraserăm
  • ‑nfioraserăm
  • înfiorasem
  • ‑nfiorasem
a II-a (voi)
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
 (să)
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
  • înfiorați
  • ‑nfiorați
  • înfiorarăți
  • ‑nfiorarăți
  • înfioraserăți
  • ‑nfioraserăți
  • înfioraseți
  • ‑nfioraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiorează
  • ‑nfiorează
 (să)
  • înfioreze
  • ‑nfioreze
  • înfiorau
  • ‑nfiorau
  • înfiorară
  • ‑nfiorară
  • înfioraseră
  • ‑nfioraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiora, înfiorverb

  • 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: speria înfricoșa înspăimânta
    • format_quote El se văzu puternic, pe-un armăsar călare, Înfiorînd cu spada-i popoare numeroase. ALECSANDRI, P. A. 137. DLRLC
    • format_quote Vaietele... poporului... îl înfiorară de frică. BĂLCESCU, O. II 62. DLRLC
    • format_quote figurat Furia poporului era sălbatică, strigătele de «moarte ucigașilor» înfiorau ulițele. CAMIL PETRESCU, O. II 477. DLRLC
    • format_quote figurat Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210. DLRLC
    • format_quote Alei! oameni buni, zise cucoana înfiorîndu-se. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
    • format_quote Iubirea de moșie e un zid, Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Bainzid! EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote Otravă! strigă ea înfiorîndu-se. NEGRUZZI, S. I 162. DLRLC
  • 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emoționa tulbura
    • format_quote M-am înfiorat de mulțămire. SADOVEANU, N. F. 173. DLRLC
    • format_quote Se înfiorau uneori, privind în apa limpede ca într-o oglindă fermecată. BART, E. 167. DLRLC
    • format_quote personificat Codrii se înfiorează de atîta frumusețe. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
    • format_quote Primiră vestea cea bună cu sufletele înfiorate de bucurie. SADOVEANU, O. VII 113. DLRLC
    • format_quote O șoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. TOPÎRCEANU, B. 65. DLRLC
  • 3. A (se) mișca ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mișca tremura
    • format_quote Vîntul nopții înfioară Cetină și cetioară. DEȘLIU, M. 61. DLRLC
    • format_quote Înfiorate de vînt, umezite, pletele sale luciră în noapte argintiu, parcă pudrate de o pulbere de lumină. MIHALE, O. 365. DLRLC
    • format_quote Adierile înfioară frunzele abia simțite. C. PETRESCU, S. 17. DLRLC
    • format_quote figurat Și gemet înfioară firea, Prelung și greu ca o furtună. GOGA, P. 25. DLRLC
    • format_quote Strălucirea dimineții se stînsese și luciul se înfiora tot mai prelung. SADOVEANU, N. F. 101. DLRLC
    • format_quote Avea uneori tresăriri mici și i se înfiorau nările. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 129. DLRLC
    • format_quote poetic Pe ferestre se înfiora argintul luceafărului de ziuă. CAMILAR, TEM. 144. DLRLC
etimologie:
  • În + fior DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.