17 definiții pentru răfui

din care

Explicative DEX

RĂFUI, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec.

RĂFUI, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec.

răfui1 [#At...

răfui2 $vt...

RĂFUI, $răfuiesc,...

RĂFUI, $răfuiesc,...

@A SE RĂFUI mă ~ie...

răfuì v. 1. a re...

refui v #vz...

răfuĭésc v. tr. (r...

Ortografice DOOM

răfui (a se ~) #v... corectat(ă)

!răfui (a se ~)...

răfui vb., ind. p...

răfui (ind. #pre...

răfuesc, -uiam 1 imp., -uii 1 aor.

Sinonime

RĂFUI vb. a se so...

RĂFUI vb. v. $ach...

RĂFUI vb. a se ...

răfui vb v. ACH...

Intrare: răfui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răfui
  • răfuire
  • răfuit
  • răfuitu‑
  • răfuind
  • răfuindu‑
singular plural
  • răfuiește
  • răfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răfuiesc
(să)
  • răfuiesc
  • răfuiam
  • răfuii
  • răfuisem
a II-a (tu)
  • răfuiești
(să)
  • răfuiești
  • răfuiai
  • răfuiși
  • răfuiseși
a III-a (el, ea)
  • răfuiește
(să)
  • răfuiască
  • răfuia
  • răfui
  • răfuise
plural I (noi)
  • răfuim
(să)
  • răfuim
  • răfuiam
  • răfuirăm
  • răfuiserăm
  • răfuisem
a II-a (voi)
  • răfuiți
(să)
  • răfuiți
  • răfuiați
  • răfuirăți
  • răfuiserăți
  • răfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • răfuiesc
(să)
  • răfuiască
  • răfuiau
  • răfui
  • răfuiseră
refui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răfui, răfuiescverb

  • 1. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu voi doi... am eu o socoteală mai veche. O să ne răfuim noi într-o zi. STANCU, D. 55. DLRLC
    • format_quote I se înfipse în creier gîndul că trebuie să se răfuiască cu George. REBREANU, I. 35. DLRLC
    • format_quote Bine că ți-am aflat coțcăriile... Ne-om răfui mai tîrziu. ALECSANDRI, T. I 214. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Să ne lămurim și să mi te răfuiesc! C. PETRESCU, A. R. 31. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Ivan dezlegă turbinca în fața tuturor... și luînd cîte pe un drăcușor de cornuțe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. Și după ce-l răfuia bine, îi da drumul. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Sînt convins că acest articol are să aducă cel puțin zece abonați... – Cetește-mi-l, să vedem cum răfuiești guvernul. ALECSANDRI, T. 1651. DLRLC
    • 1.1. glumeț tranzitiv A trage în toate părțile. DLRLC
      sinonime: sfârteca
      • format_quote Găsește numai curechiul, iar carnea o răfuisă cînii. ȘEZ. VII 66. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A limpezi o socoteală bănească; a lichida un cont. DLRLC
    • format_quote Ieși, zicînd că are de răfuit niște oameni la curte. CONTEMPORANUL, VI 99. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Turcii... să se adune la casa vistierului... spre a li se căuta și răfui datoriile. BĂLCESCU, O. II 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.