opțiuni
  • info

14 definiții pentru onora

din care

Explicative DEX

ONORA, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ (Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.

ONORA, onorez, vb. I. Tranz. 1. A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta. ♦ (Fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.

onora [At: TE...

ONORA, onorez, ...

ONORA vb. I. tr. 1. A acorda cuiva o considerație deosebită. 2. A achita, a plăti (o datorie, o sumă de bani etc.). ♦ A retribui, a remunera. [Cf. lat. honorare, fr. honorer, it. onorare].

ONORA $vb. #tr....

A ONORA ~ez $tra...

onorà v. 1. a ci...

*onoréz v. tr. (la...

Ortografice DOOM

onora (a ~) vb....

onora (a ~) #vb...

onora vb., ind. p...

Sinonime

ONORA vb. 1. v....

ONORA vb. 1. ...

Antonime

A onora ≠ a dezono...

Intrare: onora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • onora
  • onorare
  • onorat
  • onoratu‑
  • onorând
  • onorându‑
 singular plural
  • onorează
  • onorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • onorez
 (să)
  • onorez
  • onoram
  • onorai
  • onorasem
a II-a (tu)
  • onorezi
 (să)
  • onorezi
  • onorai
  • onorași
  • onoraseși
a III-a (el, ea)
  • onorează
 (să)
  • onoreze
  • onora
  • onoră
  • onorase
plural I (noi)
  • onorăm
 (să)
  • onorăm
  • onoram
  • onorarăm
  • onoraserăm
  • onorasem
a II-a (voi)
  • onorați
 (să)
  • onorați
  • onorați
  • onorarăți
  • onoraserăți
  • onoraseți
a III-a (ei, ele)
  • onorează
 (să)
  • onoreze
  • onorau
  • onorară
  • onoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

onora, onorezverb

  • 1. A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cinsti respecta antonime: dezonora
    • format_quote Tînăra persoană care mă onorase cu vecinătatea ei era cam de aceeași vîrstă cu mine. GALACTION, O. I 57. DLRLC
    • format_quote Au nu știu c-al nostru nume Onorat de toți e-n lume? ALECSANDRI, P. I 207. DLRLC
    • format_quote ironic Ruda dumneavoastră de altfel m-a onorat cu un foc de pușcă. DUMITRIU, B. F. 38. DLRLC
    • 1.1. familiar A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. DEX '09 DEX '98
  • 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliță etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: achita plăti
    • format_quote Onorează nota de plată. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.