opțiuni
  • info

18 definiții pentru purcede

din care

Explicative DEX

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.

purcede [At: ...

PURCEDE, $purced...

A PURCEDE purced...

purcede v. 1. a ...

pruceda v #...

purceda v #...

purcege v #...

purcéd, -cés, a @-...

Ortografice DOOM

purcede (a ~) (#p...

purcede (a ~) (...

purcede vb., ind....

purced, -ceadă 3 conj., -cesei 1 aor.

Etimologice

@purcede (purced, ...

Sinonime

PURCEDE vb. v. $p...

PURCEDE vb. v. $a...

PURCEDE vb. a p...

purcede vb. #v....

Intrare: purcede
verb (V635)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purcede
  • purcedere
  • purces
  • purcesu‑
  • purcezând
  • purcegând
  • purcezându‑
  • purcegându‑
 singular plural
  • purcede
  • purcezi
  • purcedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purced
 (să)
  • purced
  • purcedeam
  • purcesei
  • purcesesem
a II-a (tu)
  • purcezi
 (să)
  • purcezi
  • purcedeai
  • purceseși
  • purceseseși
a III-a (el, ea)
  • purcede
 (să)
  • purceadă
  • purcează
  • purcedea
  • purcese
  • purcesese
plural I (noi)
  • purcedem
 (să)
  • purcedem
  • purcedeam
  • purceserăm
  • purceseserăm
  • purcesesem
a II-a (voi)
  • purcedeți
 (să)
  • purcedeți
  • purcedeați
  • purceserăți
  • purceseserăți
  • purceseseți
a III-a (ei, ele)
  • purced
 (să)
  • purceadă
  • purcează
  • purcedeau
  • purceseră
  • purceseseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pruceda
  • prucedare
  • prucedat
  • prucedatu‑
  • prucedând
  • prucedându‑
 singular plural
  • prucedează
  • prucedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prucedez
 (să)
  • prucedez
  • prucedam
  • prucedai
  • prucedasem
a II-a (tu)
  • prucedezi
 (să)
  • prucedezi
  • prucedai
  • prucedași
  • prucedaseși
a III-a (el, ea)
  • prucedează
 (să)
  • prucedeze
  • pruceda
  • prucedă
  • prucedase
plural I (noi)
  • prucedăm
 (să)
  • prucedăm
  • prucedam
  • prucedarăm
  • prucedaserăm
  • prucedasem
a II-a (voi)
  • prucedați
 (să)
  • prucedați
  • prucedați
  • prucedarăți
  • prucedaserăți
  • prucedaseți
a III-a (ei, ele)
  • prucedează
 (să)
  • prucedeze
  • prucedau
  • prucedară
  • prucedaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purceda
  • purcedare
  • purcedat
  • purcedatu‑
  • purcedând
  • purcedându‑
 singular plural
  • purcedează
  • purcedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purcedez
 (să)
  • purcedez
  • purcedam
  • purcedai
  • purcedasem
a II-a (tu)
  • purcedezi
 (să)
  • purcedezi
  • purcedai
  • purcedași
  • purcedaseși
a III-a (el, ea)
  • purcedează
 (să)
  • purcedeze
  • purceda
  • purcedă
  • purcedase
plural I (noi)
  • purcedăm
 (să)
  • purcedăm
  • purcedam
  • purcedarăm
  • purcedaserăm
  • purcedasem
a II-a (voi)
  • purcedați
 (să)
  • purcedați
  • purcedați
  • purcedarăți
  • purcedaserăți
  • purcedaseți
a III-a (ei, ele)
  • purcedează
 (să)
  • purcedeze
  • purcedau
  • purcedară
  • purcedaseră
verb (V652)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purcege
  • purcegere
  • purces
  • purcesu‑
  • purcegând
  • purcegându‑
 singular plural
  • purcege
  • purcegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purceg
 (să)
  • purceg
  • purcegeam
  • purcesei
  • purcesesem
a II-a (tu)
  • purcegi
 (să)
  • purcegi
  • purcegeai
  • purceseși
  • purceseseși
a III-a (el, ea)
  • purcege
 (să)
  • purceagă
  • purcegea
  • purcese
  • purcesese
plural I (noi)
  • purcegem
 (să)
  • purcegem
  • purcegeam
  • purceserăm
  • purceseserăm
  • purcesesem
a II-a (voi)
  • purcegeți
 (să)
  • purcegeți
  • purcegeați
  • purceserăți
  • purceseserăți
  • purceseseți
a III-a (ei, ele)
  • purceg
 (să)
  • purceagă
  • purcegeau
  • purceseră
  • purceseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purcede, purcedverb

popular
  • 1. A pleca, a porni la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: merge pleca porni
    • format_quote Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. DLRLC
    • format_quote Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. DLRLC
    • format_quote Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv reflexiv (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A (se) porni, a (se) dezlănțui; a începe să se manifeste. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: dezlănțui începe
      • format_quote După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. DLRLC
      • format_quote Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. DLRLC
      • format_quote Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. DLRLC
      • format_quote În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. DLRLC
      • chat_bubble intranzitiv A purcede grea (sau îngreunată sau însărcinată) = a rămâne însărcinată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. DLRLC
        • format_quote Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • 1.2. A întreprinde, a începe o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: trece întreprinde
      • format_quote Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. DLRLC
      • format_quote O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. DLRLC
    • 1.3. A proceda, a acționa (într-un anumit fel). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: acționa proceda trece
      • format_quote Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. DLRLC
      • format_quote Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. DLRLC
    • 1.4. (Despre acțiuni, stări) A lua naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: izvorî proveni
      • format_quote Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, V. 134. DLRLC
      • format_quote Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. DLRLC
      • format_quote Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.