17 definiții pentru dezlănțui

din care

Explicative DEX

DEZLĂNȚUI, dezlănțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Pref. dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner).

dezlănțui [#At:...

DEZLĂNȚUI, dezlănțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner).

DEZLĂNȚUI, $dezlă...

@A DEZLĂNȚUI dezlăn...

A SE DEZLĂNȚUI $p...

deslănțuì v. 1. ...

deslănțuĭésc v. tr...

dezlănțuĭésc V. @d...

Ortografice DOOM

dezlănțui (a ~) #...

dezlănțui (a ~)...

dezlănțui vb., in...

dezlănțui (ind....

deslănțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sinonime

DEZLĂNȚUI vb. @1....

DEZLĂNȚUI vb. @...

Antonime

A dezlănțui ≠ a fe...

Intrare: dezlănțui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezlănțui
  • dezlănțuire
  • dezlănțuit
  • dezlănțuitu‑
  • dezlănțuind
  • dezlănțuindu‑
singular plural
  • dezlănțuie
  • dezlănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezlănțui
(să)
  • dezlănțui
  • dezlănțuiam
  • dezlănțuii
  • dezlănțuisem
a II-a (tu)
  • dezlănțui
(să)
  • dezlănțui
  • dezlănțuiai
  • dezlănțuiși
  • dezlănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezlănțuie
(să)
  • dezlănțuie
  • dezlănțuia
  • dezlănțui
  • dezlănțuise
plural I (noi)
  • dezlănțuim
(să)
  • dezlănțuim
  • dezlănțuiam
  • dezlănțuirăm
  • dezlănțuiserăm
  • dezlănțuisem
a II-a (voi)
  • dezlănțuiți
(să)
  • dezlănțuiți
  • dezlănțuiați
  • dezlănțuirăți
  • dezlănțuiserăți
  • dezlănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezlănțuie
(să)
  • dezlănțuie
  • dezlănțuiau
  • dezlănțui
  • dezlănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deslănțui
  • deslănțuire
  • deslănțuit
  • deslănțuitu‑
  • deslănțuind
  • deslănțuindu‑
singular plural
  • deslănțuiește
  • deslănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deslănțuiesc
(să)
  • deslănțuiesc
  • deslănțuiam
  • deslănțuii
  • deslănțuisem
a II-a (tu)
  • deslănțuiești
(să)
  • deslănțuiești
  • deslănțuiai
  • deslănțuiși
  • deslănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • deslănțuiește
(să)
  • deslănțuiască
  • deslănțuia
  • deslănțui
  • deslănțuise
plural I (noi)
  • deslănțuim
(să)
  • deslănțuim
  • deslănțuiam
  • deslănțuirăm
  • deslănțuiserăm
  • deslănțuisem
a II-a (voi)
  • deslănțuiți
(să)
  • deslănțuiți
  • deslănțuiați
  • deslănțuirăți
  • deslănțuiserăți
  • deslănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • deslănțuiesc
(să)
  • deslănțuiască
  • deslănțuiau
  • deslănțui
  • deslănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezlănțui, dezlănțuiverb

  • 1. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd se dezlănțuie uraganul, [crestele muntelui] pornesc... împotriva lui, cu toate muchiile lor de piatră, ciocnindu-se groaznic. BOGZA, C. O. 59. DLRLC
    • format_quote În aceeași clipă se dezlănțui tunetul. C. PETRESCU, R. DR. 57. DLRLC
    • format_quote O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte. SAHIA, N. 37. DLRLC
    • format_quote poetic Din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănțuie pe crestele lui [ale Hășmașului], trei rîuri mari pornesc în largul țării. BOGZA, C. O. 55. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu o crudă voluptate Oltul... se dezlănțuie asupra lor [a brazilor], înecîndu-i. BOGZA, C. O. 97. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A desface ceva din lanțuri, a da drumul din lanț. DLRLC
    • format_quote Numai după ce strigară... că ei sînt... dezlănțui bunica poarta și-i lăsă în curte. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • dez- + lanț + -ui (după limba franceză déchaîner). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.