opțiuni
  • info

23 de definiții pentru mâna

din care

Explicative DEX

MÂNA, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.

MÂNA, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.

mâna1 [At: P...

mâna2 vt ...

A MÂNA mân $tranz...

mânà v. 1. a fac...

MÎNA, mîn, #vb....

1) mîn, a -á v. ...

Ortografice DOOM

mâna (a ~) vb.,...

mâna (a ~) #vb....

mâna vb., ind. pr...

mîna (conj. $mîn...

mân (animalul), mâni 2, mâne 3 conj., mânând ger.

Etimologice

@mîna (mîn, mînat...

Argou

@a mâna porcii la ji...

mână măgaru’! $#e...

Sinonime

MÂNA vb. 1. a c...

MÂNA vb. v. $adre...

MÎNA vb. 1. a...

mîna vb. v. A...

Tezaur

MÎNÁ1 vb. I. ...

MÎNÁ2 vb. I. T ...

MÎNÁ3 vb. I v. ...

MÎNÁ4 vb. I v. ...

Intrare: mâna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâna
  • mânare
  • mânat
  • mânatu‑
  • mânând
  • mânându‑
 singular plural
  • mână
  • mânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mân
 (să)
  • mân
  • mânam
  • mânai
  • mânasem
a II-a (tu)
  • mâni
 (să)
  • mâni
  • mânai
  • mânași
  • mânaseși
a III-a (el, ea)
  • mână
 (să)
  • mâne
  • mâna
  • mână
  • mânase
plural I (noi)
  • mânăm
 (să)
  • mânăm
  • mânam
  • mânarăm
  • mânaserăm
  • mânasem
a II-a (voi)
  • mânați
 (să)
  • mânați
  • mânați
  • mânarăți
  • mânaserăți
  • mânaseți
a III-a (ei, ele)
  • mână
 (să)
  • mâne
  • mânau
  • mânară
  • mânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâna, mânverb

  • 1. A dirija mersul unui animal sau, prin extensiune, al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stimula îmboldi îndemna
    • format_quote E-n amurg. Pe deal bulgarul liniștit își mînă carul. COȘBUC, P. II 27. DLRLC
    • format_quote Frate, mai fă-mi bine și cu iapa, să mîn boii d-a călare. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • format_quote Încălecînd pe una din iepe, mînă pe celelalte. EMINESCU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Aud moara vîjîind Pe badea boii mînînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. DLRLC
    • format_quote rar Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
    • format_quote rar O nuia lungă... cu care mătură fundul apei de pe lîngă maluri, mînînd peștele-n calea volocului. ȘEZ. IV 115. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Rădvanul zbura pe cale. Surugiii mînau din șele și chiuiau. GALACTION, O. I 74. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Te rog să mîi cu băgare de samă, ca să nu-mi prăvăli nora. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Stați puțin și nu mînați, Lîngă boi v-alăturați. ALECSANDRI, P. P. 387. DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la obiecte) A face să alunece. DLRLC
      sinonime: împinge
      • format_quote Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi... Du-le Oltule, le mînă Mîndru tresărind mereu! Numai una să-mi rămînă: Floarea sufletului meu. CERNA, P. 144. DLRLC
    • 1.2. A goni (animale sălbatice). DLRLC
      sinonime: goni
      • format_quote Leoaica mînă, gonește pe ciuta cea îngrozită. CONACHI, P. 269. DLRLC
    • 1.3. figurat familiar A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel. DEX '09 DEX '98
      sinonime: îmboldi îndemna
    • 1.4. intranzitiv popular A se grăbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: grăbi merge zori
      • format_quote Mâna cât putea de repede. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Secerătorii mînau năvală spre bordeiele lor. DELAVRANCEA, S. 195. DLRLC
      • format_quote Mîndra-n urmă-i se lua Și mîna, măre, mîna. TEODORESCU, P. P. 629. DLRLC
    • chat_bubble familiar A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sforăi
    • chat_bubble familiar A mâna pe tânjală. DLRLC
    • chat_bubble familiar Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A lua, a duce, a târî cu sine. DEX '09 DEX '98
    sinonime: duce lua târî
  • 3. popular A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmboldi împinge îndemna
    • format_quote Cîțiva ostași cu baionetele la puști coborîră în șlep și-i mînară sus pe prizonieri. DUMITRIU, N. 140. DLRLC
    • format_quote Tatarii începeau a mîna pe cei prinși. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
    • format_quote Ei brațul tău înarmă ca să lovești în tine, Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn’! EMINESCU, O. I 59. DLRLC
    • format_quote figurat Poate-i vrun bătut de soartă, Care-aleargă pe cîmpie... Dor îl mînă, griji îl poartă. COȘBUC, P. I 221. DLRLC
    • format_quote figurat Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mînă pe tine! CARAGIALE, O. I 249. DLRLC
    • format_quote figurat Năvălesc dușmani mereu... Păcatu-i mînă din urmă. Mulți au mai venit la noi, Puțini s-au dus înapoi. ALECSANDRI, P. P. 172. DLRLC
    • format_quote M-o mînat pe mine ingineru să le arăt. DEMETRIUS, V. 88. DLRLC
    • format_quote Directorul, foarte nervos, mînă un vătășel călare. CARAGIALE, N. S. 63. DLRLC
    • format_quote M-a mînat maica să țăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. DLRLC
    • 3.1. Conduce. DLRLC
      sinonime: conduce
      • format_quote figurat Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
  • 4. popular A pune în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acționa duce mișca
    • format_quote Cu grabă, a pornit un vînt învierșunat mînînd vîrtejuri de pulbere. SADOVEANU, E. 5. DLRLC
    • format_quote Un vînt cald mînă norii spre miazănoapte. C. PETRESCU, Î. II 69. DLRLC
    • format_quote În luntre era un turc care o mîna. RETEGANUL, P. III 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.