15 definiții pentru despica

din care

Explicative DEX

DESPICA, despic, vb. I. 1. Tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. Tranz. și refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A despărți, a separa. 3. Tranz. A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. Tranz. Fig. A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit. – Lat. *despicare.

DESPICA, despic, vb. I. 1. Tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. Tranz. și refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A despărți, a separa. 3. Tranz. A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. Tranz. Fig. A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit. – Lat. *despicare.

despica [At: ...

DESPICA, $despic...

A DESPICA despic...

A SE DESPICA $per...

deșpica v #...

despíc, a -á v. ...

Ortografice DOOM

despica (a ~) #vb...

despica (a ~) #...

despica vb., ind....

Etimologice

@despica (despic, ...

Argou

@a despica firul în ...

Sinonime

DESPICA vb. 1. ...

DESPICA vb. @1....

Intrare: despica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despica
  • despicare
  • despicat
  • despicatu‑
  • despicând
  • despicându‑
singular plural
  • despi
  • despicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despic
(să)
  • despic
  • despicam
  • despicai
  • despicasem
a II-a (tu)
  • despici
(să)
  • despici
  • despicai
  • despicași
  • despicaseși
a III-a (el, ea)
  • despi
(să)
  • despice
  • despica
  • despică
  • despicase
plural I (noi)
  • despicăm
(să)
  • despicăm
  • despicam
  • despicarăm
  • despicaserăm
  • despicasem
a II-a (voi)
  • despicați
(să)
  • despicați
  • despicați
  • despicarăți
  • despicaserăți
  • despicaseți
a III-a (ei, ele)
  • despi
(să)
  • despice
  • despicau
  • despica
  • despicaseră
deșpica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despica, despicverb

  • 1. tranzitiv A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă i-a despicat cineva țeasta în două. CAMIL PETRESCU, U. N. 429. DLRLC
    • format_quote Mîinile subțiri și aspre despicau anevoios așchiile. C. PETRESCU, S. 31. DLRLC
    • format_quote Iară Dragoș s-aținea, Și cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca, Fruntea-n două-i despica! ALECSANDRI, P. II 94. DLRLC
    • format_quote figurat Cuvintele, lame albe, despică aerul. Prin glasul unuia vorbesc toți, Cei de ieri, de azi, de totdeauna. DRAGOMIR, P. 9. DLRLC
    • format_quote figurat Vezi cel pîrîu care o despică [valea] în lung? NEGRUZZI, S. I 195. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Strigătul nostru adînc, unit, pătimaș, Să fie car de asalt. Să fie dur. Să despice, să taie, Cum despică și taie un diamant, Și să unească. BANUȘ, B. 110. DLRLC
    • format_quote Paler despicase surcelele de cu vreme, ca să aibă cu ce face focul cînd s-o scula, în zori. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 229. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv figurat A (se) frânge, a (se) sfâșia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vioara lui despica inima. GALACTION, O. I 74. DLRLC
      • format_quote Inima-i în două n-a vrut să se despice. MACEDONSKI, O. I 261. DLRLC
      • format_quote Frageda inimioară se despică de durere. CONACHI, P. 109. DLRLC
    • chat_bubble A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. DLRLC
    • format_quote Stoian... făcea el ce făcea Pe Păun că-l aducea Și-n pămînt că mi-l izbea. Cît pămîntul despica, Pîn’în brîu că mi-l băga. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
    • format_quote figurat Aruncă în sus [buzduganul] de despică bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • format_quote Și se făcea că porți de-aramă, Bătrîne, gem și se despică. BANUȘ, B. 112. DLRLC
    • format_quote Un vînt subțire se ridică, Albastra mare se despică. MACEDONSKI, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Pe cînd ei beau și se veseleau... o dată se despică zidul și se ivi o umbră. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
    • format_quote figurat Despică-te, apus și răsărit, miazănoapte și miazăzi, și trimite adevărul mărturie! DAVIDOGLU, O. 120. DLRLC
    • 2.1. reflexiv popular (Despre frunze) A se rupe. DLRLC
      • format_quote Frunzuță, despică-te, Vino, mîndră-mpacă-te! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256. DLRLC
      • format_quote Și de doru-i și de jale Să despică frunza-n vale. ALECSANDRI, P. P. 378. DLRLC
    • 2.2. reflexiv (Despre muguri) A se deschide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mugurul liliacului se despică și-nverzește subt aburoasele sărutări ale soarelui. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
    • 2.3. Despre plug: brăzda. DLRLC
      sinonime: brăzda
      • format_quote Plugul despică ogorul. DLRLC
      • format_quote Uite, mergem să arăm, Țelina să despicăm, Că avem să semănăm. Voi aveți să ne urmați Și-nsutit să secerați. ANT. LIT. POP. I 552. DLRLC
    • 2.4. tranzitiv rar Desface, despărți, separa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își regăsi puterea să despice în lături inelele cosiței și sări afară la lumină. GALACTION, O. I 191. DLRLC
  • 3. tranzitiv A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: străbate
    • format_quote Se urca pe parapet... făcea un salt în sus și cădea în apă – toată un arc, despicînd văzduhul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 41. DLRLC
    • format_quote Comăneșteanu zări de departe statura lui Milescu ce despica ceața, cu sabia în mînă. D. ZAMFIRESCU, R. 261. DLRLC
    • format_quote figurat Multă vreme glasul limpede despică sara plină de miresme. SADOVEANU, O. I 107. DLRLC
    • format_quote figurat Numai Prutul despica liniștea cu mersul lui grăbit. DUNĂREANU, CH. 182. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ascultam, mic la picioarele Fanei, strîns în mine cu un sentiment nelămurit de spaimă și de apărare zadarnică, incapabil cîteva momente să despic cuvintele și să le lămuresc. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 323. DLRLC
    • format_quote Dezmeticindu-se parcă, începură să-și despice pățaniile și să le cîntărească. REBREANU, R. I 273. DLRLC
  • 5. reflexiv A se desface în bucăți, a se fărâmița, a se destrăma. DLRLC
    • format_quote Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind de-asupra luncii, printre ramuri se despică. ALECSANDRI, O. 187. DLRLC
    • format_quote Dai de piatră, Nu se strică; Dai de apă, Se despică (Hârtia). GOROVEI, C. 185. DLRLC
    • format_quote poetic Bolțile [cerului] se rupeau, jumalțul lor albastru se despica. EMINESCU, N. 70. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.