24 de definiții pentru frânge

din care

Explicative DEX

FRÂNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

frânge [At: ... corectat(ă)

FRÂNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii, etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci, etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

A FRÂNGE frâng $tr...

@A SE FRÂNGE mă frân...

flânge v #v...

frângi v #v...

@DUPĂ CE-ȚI FRÎNGI C...

FRÎNGE (frîng) ...

FRÎNT adj. 1 $...

FRÎNGE, frîng, ...

frîng, frînt (rar ...

Ortografice DOOM

frânge (a ~) #vb....

frânge (a ~) #v...

frânge vb., ind. p...

Etimologice

@frînge (frîng, fr'...

Enciclopedice

@VIVOS VOCO, MORTUOS...

Argou

a-i frânge ($cuiva...

a-și frânge gâtul ...

Sinonime

FRÂNGE vb. 1. a ...

FRÂNGE vb. v. $bat...

FRÎNGE vb. 1....

frînge vb. v....

Intrare: frânge
verb (VT655)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frânge
  • frângere
  • frânt
  • frântu‑
  • frângând
  • frângându‑
singular plural
  • frânge
  • frângeți
  • frângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frâng
(să)
  • frâng
  • frângeam
  • frânsei
  • frânsesem
a II-a (tu)
  • frângi
(să)
  • frângi
  • frângeai
  • frânseși
  • frânseseși
a III-a (el, ea)
  • frânge
(să)
  • frângă
  • frângea
  • frânse
  • frânsese
plural I (noi)
  • frângem
(să)
  • frângem
  • frângeam
  • frânserăm
  • frânseserăm
  • frânsesem
a II-a (voi)
  • frângeți
(să)
  • frângeți
  • frângeați
  • frânserăți
  • frânseserăți
  • frânseseți
a III-a (ei, ele)
  • frâng
(să)
  • frângă
  • frângeau
  • frânseră
  • frânseseră
flânge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
frângi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frânge, frângverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rupe
    • format_quote De cîte ori se întorcea tata de la oraș, aducea în traistă o pîine mare albă, o jimblă. Mama o frîngea cu mîinile. SAHIA, N. 32. DLRLC
    • format_quote Acum un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258. DLRLC
    • format_quote Din teiul sfînt și dulce o ramură să frîngi. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
    • format_quote Au lovit într-un loc vîrtos, încît puțin au lipsit de a-și frînge sapa. DRĂGHICI, R. 80. DLRLC
    • format_quote Au dat zmăul să se lupte din fugă și i-au crăpat calul; au mai dat și din sabie și i s-au frînt sabia. SBIERA, P. 93. DLRLC
    • format_quote Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
    • 1.1. A fractura un os, prin extensiune un membru al corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fractura
      • format_quote Plumbul... a frînt o coastă și, petrecînd inima, a ieșit prin spate. NEGRUZZI, S. I 29. DLRLC
      • format_quote De aș prinde puiușorul, Pe loc i-aș frînge piciorul. ALECSANDRI, P. P. 331. DLRLC
      • chat_bubble A-și frânge gâtul = a muri într-un accident. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-am chef să-mi frîng gîtul pe șosele. REBREANU, R. I 153. DLRLC
      • chat_bubble A(-și) frânge gâtul = a(-și) compromite situația prin întreprinderi riscante. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Am spus eu că ăsta are să-i frîngă gîtul lui Gică. C. PETRESCU, C. V. 338. DLRLC
        • format_quote Or fugi de mine toți tinerii. – Or fugi?... Pentru ce? – De frică să nu-și frîngă gîtul cînd or cerca s-ajungă pînă la mine. ALECSANDRI, T. I 340. DLRLC
      • chat_bubble A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. DEX '09 DLRLC
        sinonime: omorî
      • chat_bubble A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). DEX '09 DLRLC
        • format_quote Florica povestea și plîngea, iar bătrînii își frîngeau mîinile ascultînd. REBREANU, R. II 58. DLRLC
        • format_quote Fata se frămînta desperată; se învîrtea prin casă frîngîndu-și mîinile, nehotărîtă, neștiind ce trebuie să facă. BART, E. 337. DLRLC
        • format_quote Și plîngea, plîngea, Mînile-și frîngea, Căci așa mult, biata, Își iubise fata. COȘBUC, P. II 162. DLRLC
        • format_quote Moare! țipă Tudora, frîngîndu-și mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. II 41. DLRLC
    • 1.2. figurat Omorî, ucide. DLRLC
      • format_quote Nea Ghiță mă privește pe subt frunte ca hoțul; dac-ar putea, m-ar frînge. SADOVEANU, M. C. 143. DLRLC
      • format_quote Manoli, Manoli, Meștere Manoli! Zidul rău mă strînge... Copilașu-mi frînge! ALECSANDRI, P. P. 190. DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Munți de ape ce se frîng de maluri. NECULUȚĂ, Ț. D. 28. DLRLC
    • 1.4. (Despre linii) A se întrerupe, a se îndrepta brusc în jos. DLRLC
      sinonime: întrerupe
      • format_quote poetic Linia... de deasupra [Hasmașului Mare] trecînd întunecată și zimțuită dintr-o parte în alta a cerului, se frînge deodată la mijloc. BOGZA, C. O. 13. DLRLC
    • 1.5. reflexiv figurat A se curma. DLRLC
      sinonime: curma
      • format_quote Glasul lui Iordache se frînse. DUMITRIU, N. 62. DLRLC
      • format_quote O nespusă melancolie îi coprinse sufletul. Gîndurile se frîngeau neisprăvite. D. ZAMFIRESCU, R. 76. DLRLC
    • 1.6. figurat Cu privire la inimă sau la suflet ca sediu al sentimentelor: mâhni, îndurera, întrista. DLRLC
      • format_quote Cînd ești tristă, doino, Tu inima ne-o frîngi. COȘBUC, P. I 214. DLRLC
      • format_quote Maica noastră, nu mai plînge, Plînsu-ți inima ne frînge! BOLINTINEANU, O. 91. DLRLC
      • format_quote Doru sufletul mi-l frînge! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. DLRLC
      • format_quote Taci, drăguță, nu mai plînge, Că-n piept inima-mi se frînge. ALECSANDRI, P. P. 211. DLRLC
      • chat_bubble A (i se) frânge cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. DEX '09
        sinonime: înduioșa
    • 1.7. tranzitiv reflexiv figurat A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Știa să joace, să-și frîngă mijlocul și să treacă frumos prin cerc. VLAHUȚĂ, N. 107. DLRLC
      • format_quote Sărind de la pămînt, se frîngeau din șale scăpînd armele. CAMILAR, N. I 48. DLRLC
      • format_quote Ca lovit de un glonte, Neagu se frinse în două. BART, E. 212. DLRLC
      • format_quote Și mijlocul mi se frînge, De greul păcatelor, De sarcina armelor. ALECSANDRI, P. P. 255. DLRLC
    • chat_bubble Na-ți-o bună, că ți-am frânt-o! = na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!. DLRLC
      • format_quote Na-ți-o bună, că ți-am frînt-o, zise Trăsnea. CREANGĂ, O. A. 90. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cereștii ochi, cu-o dulce putere de nespus, Mi-au frînt împotrivirea. TOMA, C. V. 151. DLRLC
    • format_quote Mă-ndoiesc, dar nu mă frîng Gîndurile morții. COȘBUC, P. I 265. DLRLC
    • format_quote Pe Radu, Aron Petru și Țepeluș hainul I-am frînt! ALECSANDRI, P. A. 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.