17 definiții pentru înduioșa

din care

Explicative DEX

ÎNDUIOȘA, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-.Var.: (rar) înduioși vb. IV] – În + duios.

ÎNDUIOȘA, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-.Var.: (rar) înduioși vb. IV] – În + duios.

înduioșa vtr ...

ÎNDUIOȘA, $înduio...

A ÎNDUIOȘA ~ez $...

@A SE ÎNDUIOȘA mă ~...

înduioșà v. a atin...

ÎNDUIOȘI vb. IV v. înduioșa.

ÎNDUIOȘI vb. IV v. înduioșa.

înduioși v ...

ÎNDUIOȘI vb. IV...

înduĭoșéz v. tr. (...

Ortografice DOOM

înduioșa (a ~) #v...

înduioșa (a ~) ...

înduioșa vb., ind...

înduioșa (ind. #...

înduioșez, -șează 3, -șam 1 imp.

Sinonime

ÎNDUIOȘA vb. v. $...

ÎNDUIOȘA vb. a ...

Intrare: înduioșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înduioșa
  • ‑nduioșa
  • înduioșare
  • ‑nduioșare
  • înduioșat
  • ‑nduioșat
  • înduioșatu‑
  • ‑nduioșatu‑
  • înduioșând
  • ‑nduioșând
  • înduioșându‑
  • ‑nduioșându‑
singular plural
  • înduioșea
  • ‑nduioșea
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înduioșez
  • ‑nduioșez
(să)
  • înduioșez
  • ‑nduioșez
  • înduioșam
  • ‑nduioșam
  • înduioșai
  • ‑nduioșai
  • înduioșasem
  • ‑nduioșasem
a II-a (tu)
  • înduioșezi
  • ‑nduioșezi
(să)
  • înduioșezi
  • ‑nduioșezi
  • înduioșai
  • ‑nduioșai
  • înduioșași
  • ‑nduioșași
  • înduioșaseși
  • ‑nduioșaseși
a III-a (el, ea)
  • înduioșea
  • ‑nduioșea
(să)
  • înduioșeze
  • ‑nduioșeze
  • înduioșa
  • ‑nduioșa
  • înduioșă
  • ‑nduioșă
  • înduioșase
  • ‑nduioșase
plural I (noi)
  • înduioșăm
  • ‑nduioșăm
(să)
  • înduioșăm
  • ‑nduioșăm
  • înduioșam
  • ‑nduioșam
  • înduioșarăm
  • ‑nduioșarăm
  • înduioșaserăm
  • ‑nduioșaserăm
  • înduioșasem
  • ‑nduioșasem
a II-a (voi)
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
(să)
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
  • înduioșarăți
  • ‑nduioșarăți
  • înduioșaserăți
  • ‑nduioșaserăți
  • înduioșaseți
  • ‑nduioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înduioșea
  • ‑nduioșea
(să)
  • înduioșeze
  • ‑nduioșeze
  • înduioșau
  • ‑nduioșau
  • înduioșa
  • ‑nduioșa
  • înduioșaseră
  • ‑nduioșaseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înduioși
  • ‑nduioși
  • înduioșire
  • ‑nduioșire
  • înduioșit
  • ‑nduioșit
  • înduioșitu‑
  • ‑nduioșitu‑
  • înduioșind
  • ‑nduioșind
  • înduioșindu‑
  • ‑nduioșindu‑
singular plural
  • înduioșește
  • ‑nduioșește
  • înduioșiți
  • ‑nduioșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înduioșesc
  • ‑nduioșesc
(să)
  • înduioșesc
  • ‑nduioșesc
  • înduioșeam
  • ‑nduioșeam
  • înduioșii
  • ‑nduioșii
  • înduioșisem
  • ‑nduioșisem
a II-a (tu)
  • înduioșești
  • ‑nduioșești
(să)
  • înduioșești
  • ‑nduioșești
  • înduioșeai
  • ‑nduioșeai
  • înduioșiși
  • ‑nduioșiși
  • înduioșiseși
  • ‑nduioșiseși
a III-a (el, ea)
  • înduioșește
  • ‑nduioșește
(să)
  • înduioșească
  • ‑nduioșească
  • înduioșea
  • ‑nduioșea
  • înduioși
  • ‑nduioși
  • înduioșise
  • ‑nduioșise
plural I (noi)
  • înduioșim
  • ‑nduioșim
(să)
  • înduioșim
  • ‑nduioșim
  • înduioșeam
  • ‑nduioșeam
  • înduioșirăm
  • ‑nduioșirăm
  • înduioșiserăm
  • ‑nduioșiserăm
  • înduioșisem
  • ‑nduioșisem
a II-a (voi)
  • înduioșiți
  • ‑nduioșiți
(să)
  • înduioșiți
  • ‑nduioșiți
  • înduioșeați
  • ‑nduioșeați
  • înduioșirăți
  • ‑nduioșirăți
  • înduioșiserăți
  • ‑nduioșiserăți
  • înduioșiseți
  • ‑nduioșiseți
a III-a (ei, ele)
  • înduioșesc
  • ‑nduioșesc
(să)
  • înduioșească
  • ‑nduioșească
  • înduioșeau
  • ‑nduioșeau
  • înduioși
  • ‑nduioși
  • înduioșiseră
  • ‑nduioșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înduioșa, înduioșezverb

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emoționa
    • format_quote Moș Gheorghe se înduioșează de un băiețel, care aleargă cu coșurile încă neîncepute și strigă cît poate cărb-cărb-cărbuni! SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
    • format_quote S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem. ISPIRESCU, L. 283. DLRLC
    • format_quote poetic Frunza-n codru tremura Și foarte se-nduioșa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. DLRLC
    • format_quote Într-o sară de toamnă tîrzie, o frîntură de cîntec m-a înduioșat și m-a oprit mult în loc. SADOVEANU, O. VI 528. DLRLC
    • format_quote Amici pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. DLRLC
    • format_quote Nu știu nici eu de ce anume Mă-nduioșează orice ram. LESNEA, I. 109. DLRLC
etimologie:
  • În + duios DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.