12 definiții pentru smicura

din care

Explicative DEX

smicura [At:...

SMICURA, $smicur...

SMICURA, $smicur...

smicurà v. a sdrun...

smicuri v #...

zmicura v #...

zmicura vb. I. ...

SMICURI vb. IV ...

zmícur, a v. ...

Ortografice DOOM

Sinonime

SMICURA vb. v. $b...

smicura vb. #v....

Regionalisme / arhaisme

ZMICURA vb. (Mol...

Intrare: smicura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicura
  • smicurare
  • smicurat
  • smicuratu‑
  • smicurând
  • smicurându‑
singular plural
  • smicură
  • smicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smicur
(să)
  • smicur
  • smicuram
  • smicurai
  • smicurasem
a II-a (tu)
  • smicuri
(să)
  • smicuri
  • smicurai
  • smicurași
  • smicuraseși
a III-a (el, ea)
  • smicură
(să)
  • smicure
  • smicura
  • smicură
  • smicurase
plural I (noi)
  • smicurăm
(să)
  • smicurăm
  • smicuram
  • smicurarăm
  • smicuraserăm
  • smicurasem
a II-a (voi)
  • smicurați
(să)
  • smicurați
  • smicurați
  • smicurarăți
  • smicuraserăți
  • smicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • smicură
(să)
  • smicure
  • smicurau
  • smicura
  • smicuraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmicura
  • zmicurare
  • zmicurat
  • zmicuratu‑
  • zmicurând
  • zmicurându‑
singular plural
  • zmicură
  • zmicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmicur
(să)
  • zmicur
  • zmicuram
  • zmicurai
  • zmicurasem
a II-a (tu)
  • zmicuri
(să)
  • zmicuri
  • zmicurai
  • zmicurași
  • zmicuraseși
a III-a (el, ea)
  • zmicură
(să)
  • zmicure
  • zmicura
  • zmicură
  • zmicurase
plural I (noi)
  • zmicurăm
(să)
  • zmicurăm
  • zmicuram
  • zmicurarăm
  • zmicuraserăm
  • zmicurasem
a II-a (voi)
  • zmicurați
(să)
  • zmicurați
  • zmicurați
  • zmicurarăți
  • zmicuraserăți
  • zmicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • zmicură
(să)
  • zmicure
  • zmicurau
  • zmicura
  • zmicuraseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicuri
  • smicurire
  • smicurit
  • smicuritu‑
  • smicurind
  • smicurindu‑
singular plural
  • smicure
  • smicuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smicur
(să)
  • smicur
  • smicuream
  • smicurii
  • smicurisem
a II-a (tu)
  • smicuri
(să)
  • smicuri
  • smicureai
  • smicuriși
  • smicuriseși
a III-a (el, ea)
  • smicure
(să)
  • smicure
  • smicurea
  • smicuri
  • smicurise
plural I (noi)
  • smicurim
(să)
  • smicurim
  • smicuream
  • smicurirăm
  • smicuriserăm
  • smicurisem
a II-a (voi)
  • smicuriți
(să)
  • smicuriți
  • smicureați
  • smicurirăți
  • smicuriserăți
  • smicuriseți
a III-a (ei, ele)
  • smicure
(să)
  • smicure
  • smicureau
  • smicuri
  • smicuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smicura, smicurverb

  • 1. A sfărâma în bucăți mici. DLRLC
    • format_quote [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213. DLRLC
    • 1.1. Biciui, lovi, șfichiui. DLRLC
      • format_quote Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.