opțiuni
  • info

23 de definiții pentru dărâma

din care

Explicative DEX

DĂRÂMA, dărâm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărma vb. I] – Lat. *deramare.

DĂRÂMA, dărâm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărma vb. I] – Lat. *deramare.

dărâma [At: D...

A DĂRÂMA dărâm $t...

A SE DĂRÂMA $pers...

dărâmà v. 1. a d...

DĂRMA vb. I v. dărâma.

DĂRMA vb. I v. dărâma.

dărma v #vz...

derma1 v #...

DĂRÎMA, dărîm, ...

DĂRMA vb. I. #v...

dărmà v. (poetic) ...

darm, a dărmá V....

dărîm și dărám,...

Ortografice DOOM

dărâma (a ~) #vb....

dărâma (a ~) #v...

dărâma vb., ind. ...

dărîma (ind. #pr...

dărâm, dărâmat prt.

Etimologice

@dărîma (dărîm, dă...

Argou

dărâmă Oaia $#s. p...

Sinonime

DĂRÂMA vb. 1. v...

DĂRÎMA vb. 1....

Antonime

A dărâma ≠ a clădi...

Intrare: dărâma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărâma
  • dărâmare
  • dărâmat
  • dărâmatu‑
  • dărâmând
  • dărâmându‑
 singular plural
  • dărâmă
  • dărâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărâm
 (să)
  • dărâm
  • dărâmam
  • dărâmai
  • dărâmasem
a II-a (tu)
  • dărâmi
 (să)
  • dărâmi
  • dărâmai
  • dărâmași
  • dărâmaseși
a III-a (el, ea)
  • dărâmă
 (să)
  • dărâme
  • dărâma
  • dărâmă
  • dărâmase
plural I (noi)
  • dărâmăm
 (să)
  • dărâmăm
  • dărâmam
  • dărâmarăm
  • dărâmaserăm
  • dărâmasem
a II-a (voi)
  • dărâmați
 (să)
  • dărâmați
  • dărâmați
  • dărâmarăți
  • dărâmaserăți
  • dărâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • dărâmă
 (să)
  • dărâme
  • dărâmau
  • dărâmară
  • dărâmaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărma
  • dărmare
  • dărmat
  • dărmatu‑
  • dărmând
  • dărmându‑
 singular plural
  • darmă
  • dărmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărm
 (să)
  • dărm
  • dărmam
  • dărmai
  • dărmasem
a II-a (tu)
  • dărmi
 (să)
  • dărmi
  • dărmai
  • dărmași
  • dărmaseși
a III-a (el, ea)
  • darmă
 (să)
  • darme
  • dărme
  • dărma
  • dărmă
  • dărmase
plural I (noi)
  • dărmăm
 (să)
  • dărmăm
  • dărmam
  • dărmarăm
  • dărmaserăm
  • dărmasem
a II-a (voi)
  • dărmați
 (să)
  • dărmați
  • dărmați
  • dărmarăți
  • dărmaserăți
  • dărmaseți
a III-a (ei, ele)
  • darmă
 (să)
  • darme
  • dărme
  • dărmau
  • dărmară
  • dărmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărâma, dărâmverb

  • 1. A culca la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doborî poligni
    • format_quote Șuvoaiele cutremurau codrii, dărîmînd arborii, împleticindu-i. CAMILAR, T. 60. DLRLC
    • format_quote Așezați unul lîngă altul, cît e abatajul de lung, minerii fac tot ce le e în putință să dărîme cît mai repede peretele de cărbune pe care îl au în față. BOGZA, V. J. 118. DLRLC
    • format_quote Se desfășurau fînațuri pe care brumele și omăturile le dărîmau necosite. SADOVEANU, Z. C. 70. DLRLC
    • format_quote figurat Răspunsul lui Andrei îi dărîmă ultima icoană din suflet. CAMIL PETRESCU, T. I 160. DLRLC
    • format_quote pasiv Făcu semn și corturile se dărîmară. SADOVEANU, Z. C. 275. DLRLC
    • 1.1. figurat Distruge, nimici, risipi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: distruge nimici risipi
    • 1.2. reflexiv A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dărăpăna prăbuși prăvăli ruina surpa
      • format_quote În loc să-și vază de casă, că se dărîmă, cumpără cai. PREDA, Î. 115. DLRLC
      • format_quote Părea că se dărîmă sala de aplauze. CAMIL PETRESCU, T. II 546. DLRLC
      • format_quote poetic Prin stihii ce prind să se dărîme, Farul meu va lumina cu sînge. BENIUC, V. 41. DLRLC
    • 1.3. A demola o clădire (veche). DEX '09 DEX '98
      sinonime: demola
      • diferențiere A desface cu îngrijire o construcție pentru a folosi din nou materialul. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni) A cădea la pământ, a se prăbuși; a se răsturna. DLRLC
    sinonime: prăbuși răsturna
    • format_quote Trăgîndu-se un pas înapoi, s-a dărîmat dintr-o dată, secat de puteri, pe ușa casei boierești. GALAN, Z. R. 212. DLRLC
    • format_quote Nu fără demnitate, șătrarul se dărîmă la pămînt. SADOVEANU, Z. C. 38. DLRLC
  • 3. rar A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rupe tăia
    • 3.1. prin extensiune A distruge un copac (rupându-i ramurile, frunzele). DLRLC
    • 3.2. regional A cosi iarbă, cereale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cosi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.