opțiuni
  • info

17 definiții pentru deranja

din care

Explicative DEX

DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se obosi să facă ceva. Nu vă deranjați. – Din fr. déranger. modificată

deranja [At: ...

DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. – Din fr. déranger.

DERANJA, $deranje...

DERANJA vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorînduială, în dezordine, a învălmăși. 2. refl. (Fam.) A-și strica stomacul; (spec.) a avea diaree. 3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva). 4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. déranger].

DERANJA vb. I...

A DERANJA ~ez $t...

@A SE DERANJA mă ~'...

deranjà a. 1. a ...

*deranjéz v. tr. (...

Ortografice DOOM

deranja (a ~) #vb...

deranja (a ~) #...

deranja vb., ind....

deranja (ind. #p...

Etimologice

@deranja (deranjez...

Sinonime

DERANJA vb. 1. ...

DERANJA vb. @1....

Intrare: deranja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deranja
  • deranjare
  • deranjat
  • deranjatu‑
  • deranjând
  • deranjându‑
 singular plural
  • deranjează
  • deranjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deranjez
 (să)
  • deranjez
  • deranjam
  • deranjai
  • deranjasem
a II-a (tu)
  • deranjezi
 (să)
  • deranjezi
  • deranjai
  • deranjași
  • deranjaseși
a III-a (el, ea)
  • deranjează
 (să)
  • deranjeze
  • deranja
  • deranjă
  • deranjase
plural I (noi)
  • deranjăm
 (să)
  • deranjăm
  • deranjam
  • deranjarăm
  • deranjaserăm
  • deranjasem
a II-a (voi)
  • deranjați
 (să)
  • deranjați
  • deranjați
  • deranjarăți
  • deranjaserăți
  • deranjaseți
a III-a (ei, ele)
  • deranjează
 (să)
  • deranjeze
  • deranjau
  • deranjară
  • deranjaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deranja, deranjezverb

  • 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: răscoli răvăși învălmăși
    • format_quote Cu zugrăvitul pereților am deranjat toată casa. DLRLC
    • chat_bubble A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: incomoda jena stingheri stânjeni tulbura
    • format_quote Nu deranjăm pe nimeni... E un conac cu peste 20 de camere. CAMIL PETRESCU, T. II 124. DLRLC
    • format_quote Nu mi-ar fi plăcut să deranjez lumea, pe simple presupuneri. C. PETRESCU, R. DR. 85. DLRLC
    • format_quote Bogoiu e mereu aici să mi-o amintească... – Și te deranjează? SEBASTIAN, T. 76. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (În formule de politețe sau ironic) A se obosi să facă ceva. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: obosi osteni
      • format_quote Vă rog să nu vă deranjați. DLRLC
      • format_quote Cu ocazia asta aduc un fagure de miere pentru musafirii mei. – Vai, de ce te deranjezi, maică Nimfodoră? SADOVEANU, P. M. 60. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) deregla, a (se) defecta. MDN '00
    sinonime: defecta deregla
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.