19 definiții pentru învălui

din care

Explicative DEX

ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ Tranz. Fig. A năpădi. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiesc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

învălui [At:...

ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiesc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

ÎNVĂLUI, $învălu...

A ÎNVĂLUI învălui...

A SE ÎNVĂLUI $per...

învăluì v. 1. a ...

învăluĭésc și (vec...

Ortografice DOOM

învălui (a ~) #vb...

învălui (a ~) #...

învălui vb., ind....

învălui (ind. #p...

învăluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sinonime

ÎNVĂLUI vb. v. $î...

ÎNVĂLUI vb. v. $a...

ÎNVĂLUI vb. a î...

învălui vb. #v....

Regionalisme / arhaisme

învăluí, $învăluie...

învălui, $învălui...

Intrare: învălui
învălui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
învălui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
(să)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălui, învăluiverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învălui copilul în scutece. DLRLC
    • format_quote Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106. DLRLC
    • format_quote Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165. DLRLC
    • format_quote Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A cuprinde ceva cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18. DLRLC
      • format_quote Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. DLRLC
      • format_quote Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat Năpădi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: năpădi
    • 1.3. (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. DEX '09 DEX '98
      sinonime: micșora
      • format_quote Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. DLRLC
      • format_quote Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
      • diferențiere A acoperi (focul) cu un strat de pământ, de cenușă etc., ca să ardă mocnit. DLRLC
        sinonime: înveli
      • diferențiere reflexiv (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vântului, a fi răscolit de vânt; a se micșora, a scădea în intensitate. DLRLC
  • 2. tranzitiv A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus. DLRLC
    sinonime: cuprinde
    • format_quote Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427. DLRLC
  • 3. reflexiv A se mișca de colo până colo, a se învârti, a da târcoale. DLRLC
    sinonime: învârti
    • format_quote Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. DLRLC
  • 4. tranzitiv A înconjura, a încercui o unitate inamică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11. DLRLC
  • 5. reflexiv A se amesteca, a se contopi. DLRLC
    • format_quote figurat Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • În + val + -ui (influențat semantic de văl). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.