opțiuni
  • info

13 definiții pentru înnorat

din care

Explicative DEX

ÎNNORAT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourat, -ă adj.] – V. înnora.

ÎNNORAT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourat, -ă adj.] – V. înnora.

înnorat, ~ă a...

ÎNNORAT, -Ă, $înn...

ÎNNOURAT, -Ă adj. v. înnorat.

ÎNNOURAT, -Ă adj. v. înnorat.

ÎNNOURAT, -Ă #adj...

NORAT, -Ă adj. ...

Sinonime

ÎNNORAT adj. înch...

ÎNNORAT adj. v. $...

ÎNNORAT adj. în...

înnorat adj. #v...

Antonime

Înnorat ≠ limpede,...

Regionalisme / arhaisme

norat, norată, a...

norat, -ă, $noraț...

Intrare: înnorat
înnorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratul
  • înnoratu‑
  • ‑nnoratul
  • ‑nnoratu‑
  • înnorată
  • ‑nnorată
  • înnorata
  • ‑nnorata
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnorații
  • ‑nnorații
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratele
  • ‑nnoratele
genitiv-dativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratului
  • ‑nnoratului
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratei
  • ‑nnoratei
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnoraților
  • ‑nnoraților
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratelor
  • ‑nnoratelor
vocativ singular — —
plural — —
înnourat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratul
  • înnouratu‑
  • ‑nnouratul
  • ‑nnouratu‑
  • înnourată
  • ‑nnourată
  • înnourata
  • ‑nnourata
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnourații
  • ‑nnourații
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratele
  • ‑nnouratele
genitiv-dativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratului
  • ‑nnouratului
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratei
  • ‑nnouratei
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnouraților
  • ‑nnouraților
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratelor
  • ‑nnouratelor
vocativ singular — —
plural — —
norat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norat
  • noratul
  • noratu‑
  • norată
  • norata
plural
  • norați
  • norații
  • norate
  • noratele
genitiv-dativ singular
  • norat
  • noratului
  • norate
  • noratei
plural
  • norați
  • noraților
  • norate
  • noratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnorat, înnoratăadjectiv

  • 1. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acoperit noros umbrit întunecat antonime: limpede senin
    • format_quote Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. DLRLC
    • format_quote Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. DLRLC
    • format_quote Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. DLRLC
    • 1.1. figurat Mâhnit, posomorât, trist, întristat, întunecat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mâhnit posomorât trist întristat întunecat
      • format_quote Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. DLRLC
      • format_quote Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. DLRLC
      • format_quote Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.