17 definiții pentru îndupleca

din care

Explicative DEX

ÎNDUPLECA, înduplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.).

ÎNDUPLECA, înduplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.).

îndupleca [#At...

ÎNDUPLECA, $îndu...

@A ÎNDUPLECA îndup...

@A SE ÎNDUPLECA mă ...

înduplecà v. 1. ...

adupleca{{Varia...

îndumpleca $v...

îndúplec, a v...

Ortografice DOOM

îndupleca (a ~) (...

îndupleca (a ~)...

îndupleca vb. (si...

Sinonime

ÎNDUPLECA vb. @1....

ÎNDUPLECA vb. v. ...

ÎNDUPLECA vb. @...

îndupleca vb. #...

Intrare: îndupleca
  • silabație: în-du-ple-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndupleca
  • ‑ndupleca
  • înduplecare
  • ‑nduplecare
  • înduplecat
  • ‑nduplecat
  • înduplecatu‑
  • ‑nduplecatu‑
  • înduplecând
  • ‑nduplecând
  • înduplecându‑
  • ‑nduplecându‑
singular plural
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înduplec
  • ‑nduplec
(să)
  • înduplec
  • ‑nduplec
  • înduplecam
  • ‑nduplecam
  • înduplecai
  • ‑nduplecai
  • înduplecasem
  • ‑nduplecasem
a II-a (tu)
  • îndupleci
  • ‑ndupleci
(să)
  • îndupleci
  • ‑ndupleci
  • înduplecai
  • ‑nduplecai
  • înduplecași
  • ‑nduplecași
  • înduplecaseși
  • ‑nduplecaseși
a III-a (el, ea)
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
(să)
  • înduplece
  • ‑nduplece
  • îndupleca
  • ‑ndupleca
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
  • înduplecase
  • ‑nduplecase
plural I (noi)
  • înduplecăm
  • ‑nduplecăm
(să)
  • înduplecăm
  • ‑nduplecăm
  • înduplecam
  • ‑nduplecam
  • înduplecarăm
  • ‑nduplecarăm
  • înduplecaserăm
  • ‑nduplecaserăm
  • înduplecasem
  • ‑nduplecasem
a II-a (voi)
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
(să)
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
  • înduplecați
  • ‑nduplecați
  • înduplecarăți
  • ‑nduplecarăți
  • înduplecaserăți
  • ‑nduplecaserăți
  • înduplecaseți
  • ‑nduplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • înduplecă
  • ‑nduplecă
(să)
  • înduplece
  • ‑nduplece
  • înduplecau
  • ‑nduplecau
  • îndupleca
  • ‑ndupleca
  • înduplecaseră
  • ‑nduplecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adupleca
  • aduplecare
  • aduplecat
  • aduplecatu‑
  • aduplecând
  • aduplecându‑
singular plural
  • aduplecă
  • aduplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aduplec
(să)
  • aduplec
  • aduplecam
  • aduplecai
  • aduplecasem
a II-a (tu)
  • adupleci
(să)
  • adupleci
  • aduplecai
  • aduplecași
  • aduplecaseși
a III-a (el, ea)
  • aduplecă
(să)
  • aduplece
  • adupleca
  • aduplecă
  • aduplecase
plural I (noi)
  • aduplecăm
(să)
  • aduplecăm
  • aduplecam
  • aduplecarăm
  • aduplecaserăm
  • aduplecasem
a II-a (voi)
  • aduplecați
(să)
  • aduplecați
  • aduplecați
  • aduplecarăți
  • aduplecaserăți
  • aduplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • aduplecă
(să)
  • aduplece
  • aduplecau
  • adupleca
  • aduplecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndumpleca
  • ‑ndumpleca
  • îndumplecare
  • ‑ndumplecare
  • îndumplecat
  • ‑ndumplecat
  • îndumplecatu‑
  • ‑ndumplecatu‑
  • îndumplecând
  • ‑ndumplecând
  • îndumplecându‑
  • ‑ndumplecându‑
singular plural
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndumplec
  • ‑ndumplec
(să)
  • îndumplec
  • ‑ndumplec
  • îndumplecam
  • ‑ndumplecam
  • îndumplecai
  • ‑ndumplecai
  • îndumplecasem
  • ‑ndumplecasem
a II-a (tu)
  • îndumpleci
  • ‑ndumpleci
(să)
  • îndumpleci
  • ‑ndumpleci
  • îndumplecai
  • ‑ndumplecai
  • îndumplecași
  • ‑ndumplecași
  • îndumplecaseși
  • ‑ndumplecaseși
a III-a (el, ea)
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
(să)
  • îndumplece
  • ‑ndumplece
  • îndumpleca
  • ‑ndumpleca
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
  • îndumplecase
  • ‑ndumplecase
plural I (noi)
  • îndumplecăm
  • ‑ndumplecăm
(să)
  • îndumplecăm
  • ‑ndumplecăm
  • îndumplecam
  • ‑ndumplecam
  • îndumplecarăm
  • ‑ndumplecarăm
  • îndumplecaserăm
  • ‑ndumplecaserăm
  • îndumplecasem
  • ‑ndumplecasem
a II-a (voi)
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
(să)
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
  • îndumplecați
  • ‑ndumplecați
  • îndumplecarăți
  • ‑ndumplecarăți
  • îndumplecaserăți
  • ‑ndumplecaserăți
  • îndumplecaseți
  • ‑ndumplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndumplecă
  • ‑ndumplecă
(să)
  • îndumplece
  • ‑ndumplece
  • îndumplecau
  • ‑ndumplecau
  • îndumpleca
  • ‑ndumpleca
  • îndumplecaseră
  • ‑ndumplecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndupleca, înduplecverb

  • 1. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi făcu mustrări amare că-l părăsește în împrejurări grele pentru el și încercă să-l înduplece să rămînă pe loc. CĂLINESCU, E. 381. DLRLC
    • format_quote Două eleve veniră și vesele, vorbarețe, aprinse de joc, îl rugară frumos și-l înduplecară. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. DLRLC
    • format_quote Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec. EMINESCU, O. I 116. DLRLC
    • 1.1. învechit A forța să renunțe la ceva sau la cineva. MDA2
    • 1.2. tranzitiv reflexiv învechit A (se) converti. MDA2
      sinonime: converti
    • 1.3. învechit A atrage spre ceva. MDA2
    • 1.4. învechit A trece de partea cuiva; a se îndura. MDA2
    • 1.5. reflexiv A se lăsa convins. MDA2
    • 1.6. Înduioșa. MDA2
      sinonime: înduioșa
    • 1.7. popular A seduce fecioare. MDA2
    • 1.8. reflexiv neobișnuit A avea tendința să... MDA2
    • 1.9. reflexiv A se arăta milos, bun; a se îndura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ghiță, Ghiță, se tînguia dînsa; lasă băiatul în pace; înduplecă-te. SADOVEANU, M. C. 18. DLRLC
      • format_quote Și se-nduplecă omul nostru, de mila copiilor. RETEGANUL, P. I 43. DLRLC
      • format_quote După multe rugăciuni se înduplecă. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
      • format_quote Nu cumva să te îndupleci de rugămintea lui! CREANGĂ, P. 225. DLRLC
  • 2. învechit Dubla. MDA2
    sinonime: dubla
  • 3. învechit rar tranzitiv reflexiv A (se) încovoia. MDA2
  • 4. regional Tivi. MDA2
    sinonime: tivi
  • 5. reflexiv învechit A se feri. MDA2
    sinonime: feri
etimologie:
  • În + dupleca (învechit „a îndupleca” din limba latină). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.