opțiuni
  • info

18 definiții pentru încolăci

din care

Explicative DEX

ÎNCOLĂCI, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac.

ÎNCOLĂCI, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac.

încolăci [#At:...

ÎNCOLĂCI, $încolă...

A ÎNCOLĂCI ~esc ...

@A SE ÎNCOLĂCI mă ~...

încolăcì v. 1. a...

încolăcea v...

încotoloci2 ...

COLĂCI1 vb. IV...

1) colăcésc v. tr....

încolăcésc și @col...

Ortografice DOOM

încolăci (a ~) #v...

încolăci (a ~) ...

încolăci vb., ind...

Sinonime

ÎNCOLĂCI vb. 1....

ÎNCOLĂCI vb. @1...

Antonime

A (se) încolăci ≠ ...

A se încolăci ≠ a ...

Intrare: încolăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăcire
  • ‑ncolăcire
  • încolăcit
  • ‑ncolăcit
  • încolăcitu‑
  • ‑ncolăcitu‑
  • încolăcind
  • ‑ncolăcind
  • încolăcindu‑
  • ‑ncolăcindu‑
 singular plural
  • încolăcește
  • ‑ncolăcește
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
 (să)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
  • încolăceam
  • ‑ncolăceam
  • încolăcii
  • ‑ncolăcii
  • încolăcisem
  • ‑ncolăcisem
a II-a (tu)
  • încolăcești
  • ‑ncolăcești
 (să)
  • încolăcești
  • ‑ncolăcești
  • încolăceai
  • ‑ncolăceai
  • încolăciși
  • ‑ncolăciși
  • încolăciseși
  • ‑ncolăciseși
a III-a (el, ea)
  • încolăcește
  • ‑ncolăcește
 (să)
  • încolăcească
  • ‑ncolăcească
  • încolăcea
  • ‑ncolăcea
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăcise
  • ‑ncolăcise
plural I (noi)
  • încolăcim
  • ‑ncolăcim
 (să)
  • încolăcim
  • ‑ncolăcim
  • încolăceam
  • ‑ncolăceam
  • încolăcirăm
  • ‑ncolăcirăm
  • încolăciserăm
  • ‑ncolăciserăm
  • încolăcisem
  • ‑ncolăcisem
a II-a (voi)
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
 (să)
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
  • încolăceați
  • ‑ncolăceați
  • încolăcirăți
  • ‑ncolăcirăți
  • încolăciserăți
  • ‑ncolăciserăți
  • încolăciseți
  • ‑ncolăciseți
a III-a (ei, ele)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
 (să)
  • încolăcească
  • ‑ncolăcească
  • încolăceau
  • ‑ncolăceau
  • încolăciră
  • ‑ncolăciră
  • încolăciseră
  • ‑ncolăciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colăci
  • colăcire
  • colăcit
  • colăcitu‑
  • colăcind
  • colăcindu‑
 singular plural
  • colăcește
  • colăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colăcesc
 (să)
  • colăcesc
  • colăceam
  • colăcii
  • colăcisem
a II-a (tu)
  • colăcești
 (să)
  • colăcești
  • colăceai
  • colăciși
  • colăciseși
a III-a (el, ea)
  • colăcește
 (să)
  • colăcească
  • colăcea
  • colăci
  • colăcise
plural I (noi)
  • colăcim
 (să)
  • colăcim
  • colăceam
  • colăcirăm
  • colăciserăm
  • colăcisem
a II-a (voi)
  • colăciți
 (să)
  • colăciți
  • colăceați
  • colăcirăți
  • colăciserăți
  • colăciseți
a III-a (ei, ele)
  • colăcesc
 (să)
  • colăcească
  • colăceau
  • colăciră
  • colăciseră
încolăcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încolăci, încolăcescverb

  • 1. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încolătăci încovriga încârliga înfășura învălătuci antonime: descolăci dezvălătuci
    • format_quote Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34. DLRLC
    • format_quote Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89. DLRLC
    • format_quote Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111. DLRLC
    • format_quote figurat Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA, I. 71. DLRLC
    • format_quote figurat Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284. DLRLC
    • format_quote Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118. DLRLC
    • format_quote Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125. DLRLC
    • format_quote Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. REBREANU, I. 12. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre ape, drumuri) A o coti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coti șerpui
      • format_quote Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. V. ROM. noiembrie 1953, 11. DLRLC
      • format_quote D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S. 3. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A încrucișa brațele sau picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încrucișa
      • format_quote Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149. DLRLC
      • format_quote Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286. DLRLC
etimologie:
  • În + colac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.