21 de definiții pentru înclina

din care

Explicative DEX

ÎNCLINA, înclin, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

ÎNCLINA, înclin, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

$înclina1 vt...

înclina2 [#A...

ÎNCLINA, $înclin...

ÎNCLINA vb. I. tr., refl. A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦ refl. A se pleca în fața cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Fig.) A fi convins, a se convinge. ♦ (Fig.) intr. A fi dispus să... [p. i. înclin, 3,6 -nă, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare].

ÎNCLINA vb. I...

@A ÎNCLINA înclin ...

@A SE ÎNCLINA mă în...

înclinà v. 1. a ...

inclina v #...

INCLINA vb. I. v. înclina.

*inclín, a v....

Ortografice DOOM

înclina (a ~) #vb...

înclina (a ~) #...

înclina vb., ind....

Sinonime

ÎNCLINA vb. 1. ...

ÎNCLINA vb. v. $a...

ÎNCLINA vb. @1....

Antonime

A (se) înclina ≠ a...

Regionalisme / arhaisme

înclina, $înclin...

Intrare: înclina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinare
  • ‑nclinare
  • înclinat
  • ‑nclinat
  • înclinatu‑
  • ‑nclinatu‑
  • înclinând
  • ‑nclinând
  • înclinându‑
  • ‑nclinându‑
singular plural
  • încli
  • ‑ncli
  • înclinați
  • ‑nclinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înclin
  • ‑nclin
(să)
  • înclin
  • ‑nclin
  • înclinam
  • ‑nclinam
  • înclinai
  • ‑nclinai
  • înclinasem
  • ‑nclinasem
a II-a (tu)
  • înclini
  • ‑nclini
(să)
  • înclini
  • ‑nclini
  • înclinai
  • ‑nclinai
  • înclinași
  • ‑nclinași
  • înclinaseși
  • ‑nclinaseși
a III-a (el, ea)
  • încli
  • ‑ncli
(să)
  • încline
  • ‑ncline
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclină
  • ‑nclină
  • înclinase
  • ‑nclinase
plural I (noi)
  • înclinăm
  • ‑nclinăm
(să)
  • înclinăm
  • ‑nclinăm
  • înclinam
  • ‑nclinam
  • înclinarăm
  • ‑nclinarăm
  • înclinaserăm
  • ‑nclinaserăm
  • înclinasem
  • ‑nclinasem
a II-a (voi)
  • înclinați
  • ‑nclinați
(să)
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinarăți
  • ‑nclinarăți
  • înclinaserăți
  • ‑nclinaserăți
  • înclinaseți
  • ‑nclinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încli
  • ‑ncli
(să)
  • încline
  • ‑ncline
  • înclinau
  • ‑nclinau
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinaseră
  • ‑nclinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inclina
  • inclinare
  • inclinat
  • inclinatu‑
  • inclinând
  • inclinându‑
singular plural
  • incli
  • inclinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inclin
(să)
  • inclin
  • inclinam
  • inclinai
  • inclinasem
a II-a (tu)
  • inclini
(să)
  • inclini
  • inclinai
  • inclinași
  • inclinaseși
a III-a (el, ea)
  • incli
(să)
  • incline
  • inclina
  • inclină
  • inclinase
plural I (noi)
  • inclinăm
(să)
  • inclinăm
  • inclinam
  • inclinarăm
  • inclinaserăm
  • inclinasem
a II-a (voi)
  • inclinați
(să)
  • inclinați
  • inclinați
  • inclinarăți
  • inclinaserăți
  • inclinaseți
a III-a (ei, ele)
  • incli
(să)
  • incline
  • inclinau
  • inclina
  • inclinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înclina, înclinverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poate vream ca să fiu umbră, poate vream să fiu lumină... Sau o floare ce pe țărmuri de pîraie se înclină. MACEDONSKI, O. I 71. DLRLC
    • format_quote El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Copilița se înclină, Ca o floare de grădină. ALECSANDRI, P. P. 206. DLRLC
    • format_quote Dima și Fomete au înclinat capetele și au tăcut, ațintindu-și ochii asupra pămîntului. GALAN, Z. R. 30. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face o plecăciune; a (se) pleca, a (se) închina. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Tudor și Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admirație neprefăcută. SADOVEANU, O. VII 83.
      • format_quote Vei saluta trecătorii... Te înclini pînă la pămînt. SAHIA, N. 102.
      • format_quote Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334.
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre soare) A coborî către asfințit; (despre zi) a se apropia de sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: apune
      • format_quote Ceasul e în deseară și ziua se înclină! GALACTION, O. I 34. DLRLC
      • format_quote Soarele se înclina. C. PETRESCU, S. 178. DLRLC
      • format_quote Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se declara convins. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă înclin în fața argumentelor tale. DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A fi dispus să... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înclin să cred că e sincer. DLRLC
    • format_quote Cu atît mai puțin era înclinat să guste în acele împrejurări măreția peisajului. VORNIC, P. 188. DLRLC
    • 3.1. A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: apleca
      • format_quote Înclină spre inginerie. DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc figurat învechit A avea legături de dragoste cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oh, cît eram de liniștită pînă a nu mă înclina cu tine. FILIMON, C. 103. DLRLC
    • format_quote Lăsă toate ce avea și se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.