11 definiții pentru vântuleț

din care

Explicative DEX

VÂNTULEȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei.

vântuleț sn...

VÂNTULEȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -uleț.

vîntuleț s.n. D...

VÎNTULEȚ, $vîntul...

vîntuléț n., pl. $...

Ortografice DOOM

vântuleț s. #n....

vântuleț s. n.,...

vântuleț s. n., p...

Sinonime

VÂNTULEȚ s. vânti...

VÎNTULEȚ s. $(#...

Intrare: vântuleț
vântuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântuleț
  • vântulețul
  • vântulețu‑
plural
  • vântulețe
  • vântulețele
genitiv-dativ singular
  • vântuleț
  • vântulețului
plural
  • vântulețe
  • vântulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântuleț, vântulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un vîntuleț ușor mîngîia frunzele salcîmilor. DUNĂREANU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Vîntulețul ce adiază printre vițe de lăstar Rămîne fără putere în fața unui stejar. HASDEU, R. V. 158. DLRLC
    • format_quote Se auzea... susurul alene al vîntulețului de veară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.