10 definiții pentru vânticel

Explicative DEX

VÂNTICEL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

VÂNTICEL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

vânticel sn...

vînticel s.n. V...

VÎNTICEL, $vintic...

vînticél n., pl. $...

Ortografice DOOM

vânticel s. #n....

vânticel s. n.,...

vânticel s. n., p...

Sinonime

VÂNTICEL s. $(MET...

VÎNTICEL s. $(#...

Intrare: vânticel
vânticel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânticel
  • vânticelul
  • vânticelu‑
plural
  • vânticele
  • vânticelele
genitiv-dativ singular
  • vânticel
  • vânticelului
plural
  • vânticele
  • vânticelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânticel, vânticelesubstantiv neutru

  • 1. Vântișor, vântuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. DLRLC
    • format_quote Un vînticel adia, încît de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + -icel. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.