opțiuni
  • info

40 de definiții pentru vreme

din care

Explicative DEX

VREME, (4, 5) vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ◊ Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar; a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei. ◊ Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen; prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = din timpurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ Expr. În negura vremii = în trecutul îndepărtat. 5. (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe, ocazii. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. și: vremi] – Din sl. vrĕmen.

vreme sf [...

vreme s.f. @I...

VREME, vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ◊ Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei ◊ Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. și: vremi] – Din sl. vrĕmen.

VREME, vremuri ...

VREME ~uri n. 1...

vreme f. 1. timp...

vréme f.. pl. $vre...

@DE PE VREMEA LUI HA...

@DUPĂ FURTUNĂ VINE V...

@NU SÎNT VREMURILE S...

@ORÎNDUIALA E CÎȘTIG...

TEMPORA MUTANTUR (...

Ortografice DOOM

!vreme s. f.,...

vreme (de cu ~) (...

vreme s. f., #g...

vreme s. f., g.-d...

vreme, vremuri.

@vreme ce (de/în ~)...

Etimologice

vreme (-mi), #s. ...

Enciclopedice

@NEC TEMPORA PERDE P...

@NIL ACTUM CREDENS, ...

@O, TEMPORA, O, MORE...

@TEMPORA MUTANTUR ET...

Argou

@a-și omorî plictise...

@de pe vremea lui Pa...

@fuți, nu fuți, vrem...

@o vreme să nu dai u...

Sinonime

VREME s. 1. v. ...

VREME s. 1. t...

Antonime

Vreme ≠ nevreme...

Expresii și citate

@Donec eris felix, m...

@În țara lui Papură-...

@Jedwede Zeit hat ih...

@Laudator temporis a...

@Nu sînt vremurile s...

@Pe vremea lui Pazva...

@Tempora mutantur, e...

Tooth of time (eng...

@Vreme trece, vreme ...

Intrare: vreme
vreme1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F125)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vreme
  • vremea
plural
  • vremuri
  • vremurile
genitiv-dativ singular
  • vremi
  • vremii
plural
  • vremuri
  • vremurilor
vocativ singular —
plural —
vreme2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vreme
  • vremea
plural
  • vremi
  • vremile
genitiv-dativ singular
  • vremi
  • vremii
plural
  • vremi
  • vremilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vreme, vremurisubstantiv feminin

  • 1. Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: timp
    • format_quote Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme, ’ngroapă vreme. LESNEA, I. 10. DLRLC
    • format_quote Cu valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul vremilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22. DLRLC
    • format_quote Unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
  • 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: durată interval perioadă răstimp
    • format_quote Au stat multă vreme în ploaie. DUMITRIU, N. 155. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai era vreme pînă la ziuă. SADOVEANU, O. I 501. DLRLC
    • format_quote De atîta vreme, de cînd nu ne-ai mai dat obraz. ALECSANDRI, T. I 41. DLRLC
    • 2.1. Timp disponibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răgaz
      • format_quote Pe tătari i-a zdrobit Groza... – Tătarii se vor face la loc... – Să zicem că da, dar le trebuie vreme. DELAVRANCEA, O. III 244. DLRLC
    • 2.2. An. DLRLC
      sinonime: an
      • format_quote Ea e-naltă și ușoară... Și de-abia pe la Sîn-Petru Umple optsprăzece vremuri. COȘBUC, P. I 95. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu vremea (sau, învechit, cu vreme) = după un timp oarecare, odată și odată, cu timpul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: cândva
      • format_quote Binele pe om îl scapă Cu vremea de foc și apă. PANN, la CADE. DLRLC
      • format_quote Cu vreme putea să-i aducă prilej de folos. DRĂGHICI, R. 143. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Pe lîngă crucea din răspîntie scîrțîie roatele căruțelor ce pleacă din vreme, să nu le ajungă zăduful pe drum. CARAGIALE, O. I 320. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De cu bună vreme. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din vreme în vreme = din când în când; din timp în timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: uneori
      • format_quote Din vreme în vreme birja dădea într-un hop. SADOVEANU, O. IV 7. DLRLC
      • format_quote Cînd amintirile-n trecut încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
      • format_quote Din vreme-n vreme numai, lungi șiruri de cucoare Sub bolta albăstrie zbor tainic, călătoare. ALECSANDRI, O. 190. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În aceeași vreme = concomitent, simultan. NODEX
      sinonime: concomitent simultan
    • chat_bubble locuțiune adverbială Toată vremea = fără întrerupere. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: continuu mereu neîntrerupt
      • format_quote Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. REBREANU, R. II 17. DLRLC
      • format_quote Se ținea de farse toată vremea. CARAGIALE, O. III 10. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională În vreme ce (sau învechit în vreme când) = în timpul în care, pe când. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ștefan Văcărescu era spătar mare, în vreme ce fiul său... servea ca ispravnic. ODOBESCU, S. I 261. DLRLC
      • format_quote Tu dormi, în vreme cînd toți ciialalți varsă sudori de moarte muncind. DRĂGHICI, R. 10. DLRLC
    • chat_bubble O vreme = o perioadă de timp. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se mai auzi o vreme murmurul greu de glasuri. DUMITRIU, N. 57. DLRLC
      • format_quote Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
    • chat_bubble A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: lenevi
    • chat_bubble Atâta amar de vreme = foarte mult timp. NODEX
    • chat_bubble În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Baba care-o vezi acuma fost-a mîndră-n vremea ei. EFTIMIU, Î. 92. DLRLC
      • format_quote Cînd eram în vremea mea Zburam ca o păsărea. BIBICESCU, P. P. 382. DLRLC
    • chat_bubble Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aveți dreptate, băieți; acum vi-i vremea. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
  • 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: moment ocazie prilej timp
    • format_quote Pînă la vremea plecării toți ofițerii trecem pe chei. BART, S. M. 13. DLRLC
    • format_quote Nevoia de a se mișca îl făcu să se uite pe ceas, era aproape vremea mesei. VLAHUȚĂ, O. A., III 66. DLRLC
    • format_quote Oameni... care-și prefac sufletul și portul după vreme. NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
    • format_quote Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște. DLRLC
    • 3.1. (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Într-o vreme = la un moment dat. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cândva
      • format_quote Într-o vreme, ia cu arendă moșia Dornești. CĂLINESCU, E. 19. DLRLC
      • format_quote Într-o vreme... vînătoarea a făcut popas. SADOVEANU, D. P. 137. DLRLC
      • format_quote Cetitul care-ntr-o vreme răsipea a mele gînduri. CONACHI, P. 104. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Părinții i s-au prăpădit la vreme: ca să nu le mai otrăvească sufletul purtările fiului lor iubit. SADOVEANU, E. 93. DLRLC
      • format_quote Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme? DELAVRANCEA, O. II 234. DLRLC
      • format_quote Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la vreme. CARAGIALE, O. II 244. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Încotro mergeți dumneavoastră la vremea asta și pe locurile aistea, domnișorule? HOGAȘ, M. N. 66. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La vreme de... = când se întâmplă, când e nevoie. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială La vreme de... = în timpul... pe timp de... DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială Până (sau de) la o vreme = până (sau de) la un moment dat. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Până la o vreme treburile i-au mers bine. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu știu dacă faci bine... a zis doctorul la o vreme. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 20. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gînd. COȘBUC, P. I 100. DLRLC
      • format_quote De la o vreme încoace... nu știu ce avea. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
      • format_quote De la o vreme valea s-a sfîrșit și s-a început un deal. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a veni) vremea = a sosi momentul potrivit. NODEX
    • chat_bubble Toate la vremea lor = toate la momentul potrivit. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen. DEX '09 DLRLC
      sinonime: prematur
      • format_quote Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83. DLRLC
      • format_quote Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără devreme. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
      • format_quote Astă naștere fără vreme cam supără pe tata. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională De vreme ce = din moment ce. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: deoarece fiindcă
      • format_quote El putea mai lesne s-o facă, de vreme ce toți se supuneau la porunca lui. ISPIRESCU, L. 31. DLRLC
      • format_quote Trebuie să fie ceva neînțeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească. CREANGĂ, P. 87. DLRLC
      • format_quote Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 94. DLRLC
    • chat_bubble A căuta (sau a pândi) vreme cu prilej. DLRLC
    • chat_bubble A i se apropia (cuiva) vremea. DLRLC
  • 4. Perioadă determinată istoricește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: epocă secol veac
    • format_quote Sînt poetul vremilor ce vin. BENIUC, M. 54. DLRLC
    • format_quote Îmi aminteam de vremi trecute. IOSIF, PATR. 76. DLRLC
    • format_quote Mă bucur nădăjduind că negreșit va veni vreme, întru care patria mea... să sămuiască întocmai cu orașele cele mari ce am văzut. GOLESCU, Î. 148. DLRLC
    • format_quote Vremea mișcărilor naționale s-a trecut și a venit vremea luptelor de clasă. IONESCU-RION, C. 29. DLRLC
    • format_quote Vremile de răzbunare au trecut. RUSSO, O. 67. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe vremea aceea stăpînea în Crîngu un boier mare. MIRONESCU, S. A. 87. DLRLC
      • format_quote Pe vremea aceea era bine să fii harabagiu în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 109. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În vremea aceea = în acel timp, pe când... DLRLC
      • format_quote Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe vremuri = în trecut. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: cândva demult odinioară
      • format_quote Dar nici mînia lui nu era ca pe vremuri. DUMITRIU, P. F. 66. DLRLC
      • format_quote Aici locuia pe vremuri, demult, tare demult, un bun prieten. STANCU, U.R.S.S. 87. DLRLC
      • format_quote Pe vremuri, cît a fost profesor de limba greacă, n-a știut altă cale. BASSARABESCU, S. N. 14. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din vremuri = din timpurile vechi, din străbuni. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Mîine-i anul nou, știi bine, Și-obicei din vremuri este Ca-ntr-această zi să fie Sărbătoare. COȘBUC, P. I 71. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială După vremuri = în cursul veacurilor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote După vremuri mulți veniră... Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • chat_bubble În negura vremii = în trecutul îndepărtat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aici a fost odată... scaunul vestiților bani ai Severinului, a căror obîrșie se pierde în negurile vremii. VLAHUȚĂ, R. P. 8. DLRLC
    • chat_bubble Înainte vreme = în timpurile trecute. DLRLC NODEX
  • 5. (la) plural Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe, ocazii, timpuri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce vremuri! – Alte vremuri! DELAVRANCEA, O. II 136. DLRLC
    • format_quote Am văzut, mînați de soartea Vremurilor, bieți sărmani Alergînd pe la dușmani, Ca să-și afle moartea. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
  • 6. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: timp diminutive: vremuță
    • format_quote După grelele vînturi și viscoliri vine iar vremea bună, cu soare, cu cer limpede. SADOVEANU, O. VII 337. DLRLC
    • format_quote Nu știi cum vine vremea în pădure; cînd pleci la drum, nu-i rău să te îngrijești de toate. HOGAȘ, M. N. 135. DLRLC
    • format_quote Și de-i vremea bună, rea. Mie-mi curge Dunărea. EMINESCU, O. I 124. DLRLC
    • 6.1. Este folosit în formule de salut. DLRLC
      • format_quote Bună vremea, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.