opțiuni
  • info

68 de definiții pentru timp (interval)

din care

Explicative DEX

TIMP, (II, V) timpuri, s. n., (III) s. n., (IV) timpi, s. m. I. S. n. Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ◊ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (să...) = a venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ♦ (La pl.) împrejurări. III. S. n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. S. n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). [Pl. și: (rar, IV) timpuri, s. n. (Înv., II) timpi, s. m.] – Lat. tempus, -oris.

timp [At: PO ...

TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, înv. și II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ◊ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (să...) = a venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ♦ (La pl.) Împrejurări. III. S. n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. S. n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). – Lat. tempus, -oris.

TIMP, timpuri, #...

TIMP1 ~uri n. 1...

timp n. 1. vreme...

timp n., pl. urĭ...

tâmp1 sn ...

timpuri sfp...

@LAUDATOR TEMPORIS A...

@O TEMPORA! O MORES!...

SUO TEMPORE (#lat....

TEMPI PASSATI (ita...

TIMES IS MONEY (%t...

1) tîmp n. V. @tim...

Ortografice DOOM

+timp (cât ~) #loc...

+timp (la ~) #loc....

timp1 (categori...

timp3 (interval...

timp2 (categorie ...

timp3 (interval, ...

timp (interval, ca...

timp (formă de exi...

timp, -puri și timpi (ca termen muzical).

+timp de (în ~) #l...

@+timp în timp (din ...

+timp-record s....

+timpul (cu ~) #l...

@+timpuri (de pe ~)...

+timpuri (pe ~) #...

Etimologice

timp (timpuri), #s...

Jargon

timp I. 1. (< #l...

TIMP s. n. (#cf....

Enciclopedice

@AMORI FINEM TEMPUS ...

@CHRONOS GAR EUMARES...

@DONEC ERIS FELIX, M...

@FUGIT IRREPARABILE ...

@IL TEMPO È UN GALAN...

@RIEN NE SERT DE COU...

@TEMPORA SI FUERINT ...

TEMPUS EDAX RERUM ...

@VERITAS TEMPORIS FI...

Argou

a trage de timp $#...

@a-și omorî plictise...

timp mort $expr....

Sinonime

TIMP s. 1. vreme...

TIMP s. v. $anotim...

TIMP s. 1. vre...

timp s. v. ANO...

TIMP. Subst. Tim...

@CONSECUȚIA TIMPURI...

TIMPUL SĂVÂRȘIT s...

timpul săvîrșit #...

Expresii și citate

@Bis dat qui cito da...

@Donec eris felix, m...

@Fugit irreparabile ...

@Il tempo e un galan...

@Laudator temporis a...

@Le temps est un gra...

@O, tempora! O, more...

@O, temps, suspends ...

Suo tempore (lat. ...

Tempi passati! (it...

Tempora labuntur.....

Tempus edax rerum ...

Time is money (eng...

Timpul e zeu blînd...

@Timpul lucrează pen...

Intrare: timp (interval)
timp1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timp
  • timpul
  • timpu‑
plural
  • timpuri
  • timpurile
genitiv-dativ singular
  • timp
  • timpului
plural
  • timpuri
  • timpurilor
vocativ singular —
plural —
timp2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timp
  • timpul
  • timpu‑
plural
  • timpi
  • timpii
genitiv-dativ singular
  • timp
  • timpului
plural
  • timpi
  • timpilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timp, timpurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor. DEX '09
    • format_quote Am început să studiez filozofia... și mai ales problema spațiului și timpului. CAMIL PETRESCU, U. N. 24. DLRLC
    • format_quote personificat Ceasornicele-n casă au început să fugă Și inima timpului începe să grăbească. D. BOTEZ, P. O. 105. DLRLC
    • format_quote personificat Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
    • format_quote personificat Astfel ziceau, și timpul un pas a mai făcut. ALEXANDRESCU, M. 12. DLRLC
    • diferențiere filozofie Formă obiectivă de existență a materiei în continuă dezvoltare. DLRLC
  • 2. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente. DEX '09 DLRLC
    sinonime: durată interval perioadă răgaz răstimp
    • format_quote Întîlnim după un timp o casă pe stînga. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. DLRLC
    • format_quote Mult timp în mînă l-a-nvîrtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit. COȘBUC, P. I 231. DLRLC
    • format_quote Vizitiul lui... stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
    • format_quote Se strecurase atîta timp, se petrecuseră atîtea întîmplări. NEGRUZZI, S. I 68. DLRLC
    • format_quote În tot timpul războiului n-am văzut o furnică. SAHIA, N. 61. DLRLC
    • format_quote Învățătorul chiar adormise îmbrăcat în timpul convorbirii. REBREANU, I. 35. DLRLC
    • 2.1. Timp mort. DLRLC
    • 2.2. învechit Anotimp. DEX '09 DLRLC
      sinonime: anotimp
      • format_quote Haydn scria în Viena oratoriul «Celor patru timpuri». ODOBESCU, S. III 95. DLRLC
      • format_quote Timpul domnitor al acestii cîmpii era numai primăvara. GORJAN, H. I 113. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională Cât timp... = în toată perioada în care... DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dintr-un timp și vîntul tace; Satul doarme ca-n mormînt. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu timpul = cu încetul, pe măsură ce trece vremea. DEX '09 DLRLC
      sinonime: treptat
    • chat_bubble locuțiune adverbială Câtva timp. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Depeșează-mi îndată: cu ce tren, la ce gară și oră sosește – să pot pleca d-aci la timp. CARAGIALE, O. VII 15. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când. DEX '09 DLRLC
      sinonime: câteodată uneori
      • format_quote Din timp în timp tresăreau ca de spasmuri. VLAHUȚĂ, O. A. 137. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (În) tot timpul = mereu, neîncetat, întruna. DEX '09 DLRLC
      sinonime: mereu neîncetat întruna
      • format_quote Stăpînită de teamă a stat tot timpul cît doctorul a făcut cusătura. BART, E. 382. DLRLC
      • format_quote Președintele... a fost în tot timpul poetul Iancu Văcărescu. GHICA, S. A. 149. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În același timp = de asemenea. DEX '09 DLRLC
      sinonime: deodată simultan
      • format_quote Mănăstirea de la Sf. Sava poate fi socotită în același timp și la marginea Bucureștilor, prin căsuțele țărănești din jurul ei. CAMIL PETRESCU, O. I 197. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Între timp. DLRLC
    • chat_bubble A avea timp. DLRLC
    • chat_bubble A-și omorî timpul. DLRLC
    • chat_bubble A pierde timpul. DLRLC
    • chat_bubble E timpul (să...) = a venit momentul (să...). DEX '09
      • format_quote Acum nu-i timp să te bocești; Tu vii cu mine-acasă. COȘBUC, P. I 71. DLRLC
      • format_quote Bun! zise el în gîndul său. Ia acu mi-e timpul. CREANGĂ, P. 21. DLRLC
      • format_quote O! Despot, nu e timpul de zis aste cuvinte. Suceava, te gîndește, e plină de morminte. ALECSANDRI, T. II 180. DLRLC
      • diferențiere A fi timp (sau timpul) = a fi momentul potrivit pentru o acțiune. DLRLC
    • chat_bubble (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit. ALECSANDRI, P. P. 27. DLRLC
  • 3. Perioadă determinată istoric. DEX '09 DLRLC
    sinonime: epocă secol
    • format_quote Numai revoluțiile, spuse Mitică Filipescu, te fac să revii pe linia progresului și mai ales revoluțiile sînt singurul mijloc prin care popoarele pot înfrînge timpul, îl pot supune și folosi cu adevărat. CAMIL PETRESCU, O. I 313. DLRLC
    • format_quote În calea timpilor ce vin, O stea s-ar fi aprins. EMINESCU, O. I 191. DLRLC
    • format_quote Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? ALECSANDRI, P. II 6. DLRLC
    • 3.1. (la) plural Împrejurări. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Să ne folosim de timpuri cînd alții de noi se tem. HASDEU, R. V. 149. DLRLC
  • 4. (numai) singular Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. DEX '09 DLRLC
  • 5. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. DEX '09 DLRLC
  • comentariu învechit Formele de masculin se folosesc numai pentru sensurile (2.) și (3.). DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.