opțiuni
  • info

13 definiții pentru tribut

din care

Explicative DEX

TRIBUT, tributuri, s. n. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.

TRIBUT, tributuri, s. n. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.

tribut sn ...

TRIBUT, $tributur...

TRIBUT s.n. 1. Birul pe care era obligat să-l plătească un popor învins unei puteri cuceritoare. 2. Obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. ♦ A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut, lat. tributum].

TRIBUT s. n. ...

TRIBUT ~uri n. ...

tribut n. 1. cee...

*tribút n., pl. $e...

Ortografice DOOM

tribut s. n.,...

tribut s. n., #...

tribut s. n., pl....

Sinonime

TRIBUT s. $(IST.)...

TRIBUT s. $(#IS...

Intrare: tribut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribut
  • tributul
  • tributu‑
plural
  • tributuri
  • tributurile
genitiv-dativ singular
  • tribut
  • tributului
plural
  • tributuri
  • tributurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tribut, tributurisubstantiv neutru

  • 1. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: bir
    • format_quote Pe tronul Moldovei, după ce și-l cumpărase cu un tribut îndoit și cu pîraie de sînge romînesc, domnea... Petru cel Șchiop. HASDEU, I. V. 179. DLRLC
    • format_quote În fiecare an un slujbaș al Porții va veni în Țara Romînească ca să primească tributul. BĂLCESCU, O. I 228. DLRLC
    • format_quote figurat În fiecare seară trebuie... să-i plătesc tributul de basme. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 27. DLRLC
    • format_quote figurat Ipocrizia este tributul ce plătește viciul virtuții. BOLLIAC, O. 261. DLRLC
  • 2. Obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. DN
    sinonime: contribuție datorie obligație
    • 2.1. figurat Concesie spirituală impusă de circumstanțe. NODEX
      • format_quote A plăti tribut modei. NODEX
    • chat_bubble A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: contribui
      • format_quote Să aibă în sfîrșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității. SADOVEANU, E. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.