19 definiții pentru surghiun (exil)

din care

Explicative DEX

SURGHIUN, (1) surghiunuri, s. n. (2) surghiuni, s. m. (Înv.) 1. S. n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. S. m. Surghiunit. – Din tc. sürgün.

surghiun, ...

SURGHIUN, (1) surghiunuri, s. n. (2) surghiuni, s. m. 1. S. n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. S. m. (Înv.) Surghiunit. – Din tc. sürgün.

SURGHIUN2, $surg...

SURGHIUN ~uri $n....

surghiun (surgun) ...

surghíŭn și (est) ...

surghium sn...

surgum sn #...

surgun, $#...

SURGUN2 s. n. ...

SURGUN s. m. și...

surgun n. V. @surg...

Ortografice DOOM

surghiun1 (exi...

surghiun2 (exil)...

surghiun (exil) s...

Sinonime

SURGHIUN s. 1. ...

SURGHIUN s. $(#...

Intrare: surghiun (exil)
surghiun2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiunuri
  • surghiunurile
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiunuri
  • surghiunurilor
vocativ singular
plural
surghiun3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiune
  • surghiunele
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiune
  • surghiunelor
vocativ singular
plural
surgum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surghium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surgun2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgun
  • surgunul
  • surgunu‑
plural
  • surgunuri
  • surgunurile
genitiv-dativ singular
  • surgun
  • surgunului
plural
  • surgunuri
  • surgunurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surghiun, surghiunurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Deportare, exil, surghiunire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cei care aveau curajul să-și manifeste iubirea de țară, erau trimiși în surgun. IBRĂILEANU, SP. CR. 73. DLRLC
    • format_quote Greacă adusă din Țarigrad de cucoana Luxandra Cîmpineanca cînd s-a întors din surghiun din țara turcească. GHICA, S. 296. DLRLC
    • format_quote Să ai... mulțămirea de a scrie poronca de arestuire și de surgun a lui Radu. ALECSANDRI, T. 1407. DLRLC
    • 1.1. Stare, situație de exilat, de proscris. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aici și-a plîns amărăciunile surghiunului gingașul poet al Romei. VLAHUȚĂ, R. P. 46. DLRLC
    • chat_bubble popular A da cuiva surghiun = a izgoni pe cineva. DLRLC
      sinonime: izgoni
      • format_quote Să ne strîngem fete multe Să dăm răvășăl la curte; Să iasă răvașul bun Să dăm la babe surgun. SEVASTOS, C. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.