opțiuni
  • info

16 definiții pentru înstrăinare

din care

Explicative DEX

ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. ♦ (Rel.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinare s. f.] – V. înstrăina.

înstrăinare $#s...

ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinare s. f.] – V. înstrăina.

ÎNSTRĂINARE #s. f...

înstrăinare f. $Ju...

ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.

ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.

înstreinare $#s...

ÎNSTREINARE #s. f...

Ortografice DOOM

înstrăinare (#des...

înstrăinare $(-st...

înstrăinare s. f....

Enciclopedice

ÎNSTRĂINÁRE (< $în...

Sinonime

ÎNSTRĂINARE s. $(...

ÎNSTRĂINARE s. v....

ÎNSTRĂINARE s. ...

înstrăinare s. ...

Intrare: înstrăinare
înstrăinare substantiv feminin
  • silabație: în-stră-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrăinare
  • ‑nstrăinare
  • înstrăinarea
  • ‑nstrăinarea
plural
  • înstrăinări
  • ‑nstrăinări
  • înstrăinările
  • ‑nstrăinările
genitiv-dativ singular
  • înstrăinări
  • ‑nstrăinări
  • înstrăinării
  • ‑nstrăinării
plural
  • înstrăinări
  • ‑nstrăinări
  • înstrăinărilor
  • ‑nstrăinărilor
vocativ singular —
plural —
înstreinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstreinare
  • ‑nstreinare
  • înstreinarea
  • ‑nstreinarea
plural
  • înstreinări
  • ‑nstreinări
  • înstreinările
  • ‑nstreinările
genitiv-dativ singular
  • înstreinări
  • ‑nstreinări
  • înstreinării
  • ‑nstreinării
plural
  • înstreinări
  • ‑nstreinări
  • înstreinărilor
  • ‑nstreinărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstrăinare, înstrăinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Îndepărtare de locul nașterii sau al domiciliului permanent. DLRLC
      sinonime: exil pribegie
      • format_quote Înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine știe pentru cîtă vreme! CREANGĂ, A. 125. DLRLC
      • format_quote De pe plaiu-nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. A. 86. DLRLC
    • 1.2. Întrerupere a unor legături strânse cu cineva; răcire a relațiilor. DLRLC
      sinonime: indiferență răceală
      • format_quote Timp de patruzeci și mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceartă, nici o înstrăinare. GALACTION, O. I 18. DLRLC
      • format_quote Zaharia Duhu, petrolistul milionar și maniac, fostul căutător de comori, îl privi cu un fel de înstrăinare. C. PETRESCU, A. 308. DLRLC
    • 1.3. Pierderea caracterului național. DLRLC
      • format_quote Se știe că unul din capetele de acuzație care i se aduceau era «înstrăinarea», faptul că a scris o serie de poezii în limba franceză. V. ROM. noiembrie 1953, 316. DLRLC
      • format_quote Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. DLRLC
    • 1.4. științe juridice Transmiterea unui drept sau a unui lucru în proprietatea altei persoane. DLRLC
      sinonime: alienare
      • 1.4.1. Furt. DLRLC
        sinonime: furt
    • 1.5. în religia creștină Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. DEX '09
etimologie:
  • vezi înstrăina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.