EXIL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.

exil sn [#A...

*EXIL (pl. -i...

EXIL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.

EXIL, exiluri, ...

EXIL s.n. (Jur.) Pedeapsă constînd în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].

EXIL s. n. pe...

EXIL ~uri n. 1)...

exil n. 1. ședer...

*exíl n., pl. $urĭ...

esil sn vz ...

esiliu sn #vz...

exiliu sn #...

exilium sn #v...

ezil sn vz ...

exil s. n. [x p...

exil (pr. gz)...

exil.

EXIL s. (JUR.) ...

EXIL s. $(#JUR....